Amintiri din copilăria copilului meu

Fiecare etapă din creșterea copilului tău are farmecul ei aparte, care lasă în urmă amintiri dragi.

Mie însă, cel mai mult îmi plac acele momente când cel mic începe să stâlcească cuvintele! Ador acea perioada! Și acum, când băiatul meu este mai înalt decât mine, îmi place să folosesc unele cuvinte sau expresii pe care el le-a introdus cândva în vocabularul familiei. Amintiri…

FLUTURE PE TOATE!

Veneam într-o zi de la plimbare, cu el cărându-l pe umeri și cu fosta soție, mama lui, mergând în dreapta mea. Vorba aia, la dreapta tatălui!

– Adi, ia zi tu repede, câți băieți are tati?
– Unuuuu’ !! striga el din toți rărunchii.
– Bravo tati! Ia zi tu lui tati, fluture!
– Futele! a strigat el iar in gura mare.

În momentul acela mă trezesc cu o scaltoacă după ceafă de la coana mă-sa.
– Băi, nu mai învăța copilul la prostii!
– Cine, eu? Doamne ferește! Uite, ascultă să vezi ca eu îl pun sa repete cuvinte normale!

– Adiță, ia zi puiule așa : Tati, fluture toate!
– Tati, futele toate!

De la sine înțeles că am grăbit pasul imediat apoi! 😆

“CHICICA” DIN ȘIFONIER

Pe când era bunica fată, avea la farmacie vată iar eu eram însurat și băiețelul meu avea cred vreo 5 ani, eram într-o zi singur cu el în dormitor.

– Adiță, uite tati, trebuie să stăm de vorbă ca bărbații.
– Da tati, ce e?
– Păi vezi tu Adiță, uite aici, în șifonierul ăsta, tati ține ascunsă o gagică. Dar nu trebuie să știe nimeni, îți spun doar ție, că ești bărbat!
– Da tati!

După maxim trei minute.
– Tati, eu merg dincolo să îmi iau mașinuța.
– Fugi tati!

Și chiar a fugit. Direct la mă-sa.
– Mamiii, să știi că tati are o chicica în șifonier! 😆

CUVINTE STÂLCITE

Uneori, îmi este atât de dor de acele vremuri! Cu siguranță, cele mai frumoase momente din viața oricărui părinte!

Mi-e dor de timpurile în care castravetele era cașcavete, poliția era puleția, fructele erau fute, gagica era chicica, la fluture se spunea futele, iar tati, vorba fetiței mele, nu era îndrăgostit, ci încrocotit de Cenușăreasa!

TATI ÎNCROCOTIT DE CENUȘĂREASA

Cred că avea fetița mea în jur de 4 anisori. Stăteam eu la birou, în fața calculatorului, iar ea avea întinse pe jos o mulțime de păpuși și era, in opinia mea atunci, absorbită cu totul de joaca ei.

Eu editam un clip video pentru o melodie tradusă recent și foloseam imagini din filmul de animație “Cenușăreasa”. La un moment dat, se ridică brusc fetița, vine lânga mine și mă întreabă pe un ton foarte serios :

“Tati, tu te-ai încrocotit de Cenușăreasa?”

Iubesc aceste amintiri, ele sunt comoara sufletului meu!