Ce a vrut să spună autorul?

Descoperă-mă un pic mai mult, citind interviul luat de Cătălina Pană

Discutam ieri cu fetița mea despre școală și își exprima o nedumerire. Profesoara de limba română, cerându-le să interpreteze o poezie, un fel de “Ce a vrut să spună autorul?“, aștepta de fapt un răspuns precis, ca la o știință exactă.

NEDUMERIRE

“De ce este neapărat corectă doar viziunea doamnei profesor? Poate chiar și dumneaei este totuși departe de ceea ce autorul a vrut cu adevărat să transmită!”, este exprimarea nedumeririi ei.

Pornind de la acest fapt, în glumă, i-am citit una dintre ultimele mele poezii și am întrebat-o, șugubăț, ce a vrut să spună autorul.

Este vorba de poezia “Labirintul gândurilor“, pe care o poți citi AICI.

Răspunsul ei m-a lăsat cu gura căscată de uimire, nu neapărat din cauza răspunsului corect, cât din prisma modului în care acesta a fost exprimat, ceea ce m-a determinat să o rog să mi-l și scrie.

CE A VRUT SĂ SPUNĂ AUTORUL?
Păi, ești un prizonier al propriei minți. E ca o casă în care trăiești și unde toți pereții sunt plini de amintiri, poze sau scrise, și toți acei pereți îi simți cum se apropie tot timpul și mai mult de tine. Chiar și dacă împingi sau tragi de ușă, tot nu se deschide, ești blocat acolo. Deși știi că ești singurul care te poate scoate de acolo, pentru că nimeni altcineva nu poate, nici măcar tu nu ești în stare. Sunt amintiri care te fac fericit, dar în același timp te împiedică să te poți bucura de ceea ce ar putea totuși sa te bucure în prezent, din cauză că orice s-ar întâmpla acum, nu mai poate fi la fel de frumos ca înainte. Și mai sunt și amintiri dureroase care te împiedică să fii fericit, pentru că pe oriunde ai lua-o, oriunde ai fi, ele sunt cu tine și le retrăiești la nesfârșit. Nu poți da drumul trecutului și asta este una dintre cele mai dureroase chestii. Poți fugi și in alta țară sau pe alt continent, nu poți însă fugi de tine. Așa că, atâta timp cât nu poți ieși din închisoarea aia din capul tău, te vei simți închis atât în ea, cât și în realitate! Fetița mea

Revenind strict la nedumerirea exprimată de ea cu privire la “viziunea” profei în privința a ceea ce a vrut autorul să spună, am apelat, să spun așa, la părerea unui specialist!

Firește, am spus-o glumind, am discutat însă pe marginea acestui subiect cu prietena mea, Cristina Olteanu, cadru didactic și tot profesor de limba română. A reușit să mă lămurească pe deplin cu “Ce a vrut să spună autorul?”

LĂMURIRE
La facultate, când făceam interpretare, din contră, se acceptau ideile. Câți cititori, atâtea interpretări. În scoala generala și la liceu, nu ai această libertate nu din cauza profei, din cauza programei. Se cer comentarii gata făcute, elevii nu sunt lăsați să se exprime liber. Profa accepta ceea ce s-a zis deja….pentru că elevul va merge la examen și va fi evaluat. Cristina Olteanu