Clipe din mine trăite în doi
Povestea unor clipe din mine. Acele momente care, oricât de scurte în timp, le trăiești cu intensitate și îți rămân pentru totdeauna în suflet…
Stăteam tolănit în canapea și urmăream un film la tv. Ea, undeva în stânga, fuma la masa din bucătărie.
O privesc fix la un moment dat și zâmbesc. Ea, mă întreabă din priviri de ce îi zâmbesc.
– Ți-am spus ca îți stă atât de bine?, o intreb eu.
Nu a zis nimic inițial, doar privirea i-a devenit și mai întrebătoare. Eu am continuat să zâmbesc.
– Ce îmi stă bine?, întreabă ea într-un final, încercând să se analizeze sumar.
– Îți stă atât de bine la mine în casă!, îi răspund eu atunci, iar ea și-a “schimonosit” fața într-un mod atât de drăguț, a stins țigara și a venit lângă mine, cuibărindu-se în brațele mele.
– Unde este butonul?, o intreb peste câteva momente iar ea, crezând că vreau să schimb canalul tv, îmi întinde telecomanda, pe care o luase când a venit lângă mine.
– Și pe care buton apăs pentru a opri timpul in loc?, o intreb eu imediat.
A clipt puțin mai lung și a zâmbit larg. Sau a clipit normal și mi s-a parut doar mie mai lung pentru că mi-a plăcut foarte mult expresia chipului ei atunci…un clipit al ochilor ei care de altfel mi-a ramas intipărit in minte pentru totdeauna…
Au fost clipe din viața mea. Poate că nu au durat mai mult de 5 minute, sau 10, dar cu siguranță nu le voi uita vreodată, chiar dacă voi uita orice altceva din acea zi.
Au rămas clipe din mine.
April 4, 2021 @ 4:02 pm
Interesante trăiri,sensibile versuri.Deasemenea proza,intri in zona “plăcutului”.
A fost o plăcere să te descopăr ca scriitor/poet!