Cu sufletul în buzunar

Descoperă-mă un pic mai mult, citind interviul luat de Cătălina Pană

Mi-am luat sufletul în buzunar și am plecat hoinar pe potecile toamnei. Mi-am dorit să fim doar noi doi, să avem destul timp să ne vorbim unul altuia și să ne ascultăm unul pe celălalt.

Și am scris împreună și un jurnal al acestei călătorii, un jurnal care se regăsește în cel de al șaselea meu volum de poezii, “Cu sufletul în buzunar“.

Cred că în vreuna dintre aceste nopți ale acestei călătorii, în timp ce eu dormeam, prietena mea Cristina s-a strecurat lângă mine, mi-a luat sufletul din buzunar și l-a citit în întregime pe nerăsuflate, altfel nu se explică cât de realist l-a putut caracteriza în prefața pe care a avut amabilitatea să o scrie acestui ultim volum de poezii al meu.

O prefață pentru care îi mulțumesc și care reprezintă cea mai bună și frumoasă descriere care i s-ar fi putut face cărții mele.


„Cu sufletul în buzunar” este volumul poetic scris de Silviu Bacuiani.

Poezia „Spectacol pitoresc” se află în deschiderea volumului, unde frunza, simbol al fericirii, se află printre motivele literare întrebuințate.

Tilul cărții este un oximoron, pentru că cele două cuvinte, cele două substantive, se opun ca semnificații. „Sufletul” este un simbol al plenitudinii, în timp ce „buzunarul” este un săculeț, în care ținem adesea lucruri mici, de valoate redusă.

În volumul de față, observăm mai întâi o iubire incurabilă, poetul se topește de dor, suferă, de aceea de multe ori l-am numit un „poet al iubirii”.

Iubirea și natura sunt principalele teme pe care le întâlnim în acest volum.

Poetul, care-L roagă pe Dumnezeu să-i toarne iubire în pahar, surprinde prin imaginile tristeții, prin crearea unui mediu sprijinit pe sentimentalism.

Toamna este personificată, între eul liric și toamnă s-a înfiripat o poveste frumoasă, toamna este umanizată, caldă și primitoare, lăcrimează, oferă sfaturi, vorbește despre iubire și tristețe, iar toate acestea nu oricum, ci ținându-l strâns de mână, semn al prieteniei și al loialității.

Natura capătă trăsături specifice omului, vântul e furios, toamna „s-a decolorat de durere”, plânge pe la ferestrele îndrăgostiților, iar frunzele lăcrimează.

Vântul, simbol al instabilității, pe de-o parte, îi simte lipsa poetului și îl caută să-l întrebe ce-i mai face sufletul, pe de altă parte, devine un poznaș, un derbedeu, care azvârle cu vesele castane, dar nu oriunde, ci direct în cap.

Poet al toamnei, prieten bun cu vântul, acesta este curios ce visează frunzele.

Silviu B. cântă iubirea, dorința, singurătatea, durerea, dorul și natura, lirica bacuiană atrăgând prin profunzimea sentimentelor, versurile venind de undeva din adâncul sufletului, căci doar el știe să-și aștearnă „tăcut, în scris,/ Tot ceea ce îl doare sau ce simte,/ Pe al dorului etern manuscris”.

„Desculț prin ploaie”, „Durere de toamnă”, „Prea târziu”, „Mi-a bătut vântul la geam”, „Copilăria la țară”, „Apăsare de toamnă” și „Lacrimi de frunze” sunt doar câteva dintre poeziile care dau strălucire acestui volum, Casa de lângă lac”, fiind creația care, nostalgic, îl  închide.

„Cu sufletul în buzunar”, un volum sensibil și vrednic de admirat, izvorăște din sublim și este o lungă confesiune a unui om care tânjește după iubire.

                                                   Cristina Olteanu


Spre deosebire de celelalte volume publicate până acum, acesta este primul ale cărei dimensiuni sunt…de buzunar. O carte de buzunar, “pocket book”, care îmi doresc să fie pe placul vostru.

Mulțunesc de asemenea frumoasei mele prietene Livia, pentru că a acceptat să dea culoare unora dintre poeziile dedicate toamnei în acest volum, prin ilustrarea acestora cu fotografii ale ei.