De ce cad frunzele, tată?

Poezie inspirată din frânturi de amintiri din copilăria fetiței mele, care avea obiceiul să îmi pună astfel de întrebări. Singura “minciună” din poezie este adresarea “tată”, fetița adresându-mi-se pe atunci cu “tati”. Acum s-a șmecherit, a crescut și mă strigă “tată” 😁

Dacâ îți place poezia, lasă-mi un comentariu cu părerea ta.

Dar de ce cad frunzele din pom, tată?
Să fie oare Toamna supărată?
De ce-a trimis Vântul să le gonească
Și pomul întreg să îl dezgolească?

Dar de ce sunt frunze atât de multe
Sub toți acei copaci din parc căzute?
Crezi că tot Vântul le-a împins
Sau fără să vrea s-au desprins?

De ce-au acum altă culoare,
Să fie oare bolnăvioare?
De ce pleacă atât de multe-n zbor,
Crezi că vin altele în locul lor?

Dar unde pleacă frunzele, tată?
Le-o fi dat voie Toamna la joacă?
De ce nu se întorc înapoi,
Nu le-o fi milă de pomii goi?

Află aici mai mult despre cele cinci volume de poezii publicate până acum