De nebun m-am apucat să scriu poezii!
Urmăream pe youtube un interviu cu scriitorul Radu Găvan, care afirmă la un moment dat, printre altele,
Ca să te apuci de scris, trebuie să ți se întâmple ceva. Să te întâlnești cu lupul în pădure! – Radu Găvan –
M-am întrebat atunci, fără să vreau, ce anume mi s-a întâmplat mie de m-am apucat să scriu poezii. Nimic din trecutul meu nu prevestea acest lucru. Și cine a fost acel lup cu care m-am întâlnit? În care pădure?
Am fost nevoit să urmăresc din nou interviul peste câteva ore, pentru că de la acel moment mintea mea a fost ocupată doar cu aflarea răspunsurilor la aceste întrebări, nemaifiind capabilă de a recepta și alte mesaje.
Deci, ce naibii mi s-a întâmplat mie de m-am apucat să scriu poezii? Nu să devin poet, pentru că sunt departe de a mă putea numi așa, ci doar să scriu poezii.
Răspunsul este că am înnebunit. Asta mi s-a întâmplat. De nebun m-am apucat să scriu poezii. Am fost atât de nebun încât să mă îndrăgostesc nebunește de o imagine din mintea mea nebună. Adică de imaginea femeii idealizate de sufletul meu, pe care am proiectat-o asupra unui lup. Pardon, asupra unei femei pe care am întâlnit-o în pădurea în care viața mă rătăcise parcă de câțiva ani.
Nu știu de ce, a fost pentru prima dată când am început să mă exprim pe mine însumi și ceea ce simt în versuri.
Arta este felul în care noi ne apropiem de noi cel mai sincer. În momentul în care găsești o modalitate sinceră prin care te poți exprima, ești foarte norocos. – Radu Găvan –
Tot așa, citeam pe profilul de facebook al unei prietene, poetă la rândul ei, că
Uneori, trebuie să-ți închidă cineva ochii ca să vezi că sufletul este făcut și din cuvinte. E simplu – când te doare, scoți repede câteva cuvinte din piept și le pui cel mai des în strofe de câte patru rânduri. Când simți că plesnești de bucurie, faci la fel. Când se adună prea multe, ca să nu le pierzi, le legi frumos într-o carte. Cartea o împarți cu cei dragi și așa ajunge parte din sufletul tău la alte suflete și procedeul e taman invers: când îl doare pe un suflet ceva, deschide cartea, găsește un vers și își mângâie rana. Când e fericit și nu-și găsește propriile cuvinte pentru a se exprima, le găsește la pagina… – Ludmila Rain, despre propriul volum, “Zbor desculț“
Mă regăsesc total în aceste cuvinte, pot afirma că exact acesta a fost procesul care a condus și la apariția primei mele cărți, “De vorbă cu fata din vis“.
Și astfel, nebunia aceasta frumoasă a mers mai departe și a condus la scrierea a peste 300 de poezii, adunate în cinci volume, pe care le poți descoperi și citi povestea AICI.