Eroticul și Poezia
Nu mai rețin exact momentul când pentru prima dată am scris o poezie erotică, când pentru prima dată mi-am transpus în versuri acele trăiri nebune, pe care fiecare dintre noi le-am simțit. Ce rețin cu siguranță este că acele versuri mi-au fost inspirate de dorința nebună, născută la rândul ei din dragostea nebună pe care o simțeam pentru o femeie. Tot nebună, fie vorba între noi! 😆
În cazul meu, niciodată astfel de versuri nu s-au născut doar dintr-o dorință strict carnală și tot niciodată atracția pur sexuală pe care o femeie ar fi putut să o exercite asupra mea nu mi-a fost sursă de inspirație. A fost întotdeauna nevoie de mai mult. De mult mai mult. De a simți ceva pentru acea femeie, acea atracție dincolo de cea pur sexuală.
Tocmai de aceea poate, când scriam acele versuri, eu le consideram a fi de dragoste. Pentru că veneau din inimă, din suflet. A fost nevoie ca o prietenă, după ce a citit câteva dintre ele, să îmi spună râzând, în spirit de glumă, că ar fi poezii erotice.
VALOAREA POETICĂ
În urmă cu câteva seri, amintirea unor momente din trecut, în colaborare cu toamna, anotimp de care mă leagă multe amintiri, mi-au inspirat o astfel de poezie, pe care am postat-o și în mai multe grupuri dedicate poeziei.
La una dintre astfel de postări, cineva a vrut să arate, cred eu, că nu ar fi de acord, sau că nu i-ar plăcea acest gen de poezie.
“Și dincolo de rima și ritm, unde este valoarea poetică a acestui text?“, se întreabă, sau poate mă întreabă, cititoarea noastră.
Nu a vrut să îmi răspundă ce înțelege ea prin “valoare poetică“. Chiar așa, ce anume dă valoare unei poezii? 🤔
Să fi fost această reacție a dumneaei o dovadă poate că astfel de scrieri, poezii în cazul de față, creează controverse sau nu sunt acceptate încă în societatea de astăzi?
Trăim totuși într-o epocă în care poezia erotică există confortabil alături de alte forme de versuri. Și poezia erotică a existat încă din cele mai vechi timpuri.
EROTICUL ȘI POEZIA
Uită-te la orice vârstă în literatură și vei descoperi că are poezia ei erotică, uneori deghizată în mitologie sau civilizată și stând confortabil alături de alte lucrări.
Poezia erotică a fost, cum spuneam, scrisă încă din cele mai vechi timpuri, în Grecia antică în special, dând naștere unor poeți ca Erato, care a fost mitologizat ca muza poeziei erotice și imitarea imitației, fiind reprezentat ținând în mână o liră, conform scriitorilor greci clasici.
Mai mult, prima operă publicată de William Shakespeare a fost poemul narativ Venus și Adonis, care la acea vreme era cea mai populară lucrare a sa datorită conținutului erotic din poem. El a fost, desigur, cel mai bine cunoscut pentru corpul său mare de lucrări dramatice, dar poezia sa este încă menționată în literatura contemporană.
Revenind la poezia mea, aceasta nu conține vulgarul, cum spuneam, versurile reprezentând doar exprimarea pasiunii, dorinței, născute în mine de o femeie. Și, ca să îi răspund doamnei curioase de care am amintit mai sus, “valoarea poetică” a acestor poezii stă tocmai în frumusețea și naturalețea acestor trăiri de care am spus și pe care am reușit să le transpun în versuri.
ANTRENAREA IMAGINAȚIEI
Consider că poezia erotică ne permite să ne antrenăm imaginația, să fim emoționați, încântați și uneori pur și simplu îngroziți. Tot ea ne ajută să ne înțelegem mai bine impulsurile și, făcând acest lucru, o poezie erotică devine un loc în care ne putem exprima temerile iraționale sau ne putem satisface dorințele adânc înrădăcinate. Nimic nelalocul lui, cred eu. Nimic care să înlăture “valoarea poetică”.
Până la urmă, Eroticul și Poezia fac echipă bună, sunt niște colegi de pat atât de buni, deoarece ambele se ocupă de transcendență, de deplasarea dincolo de noi înșine.
Nu cred că putem pune la îndoială moralitatea sau etica unei poezii, nu putem condamna sau reevalua limitele a ceea ce constituie bunul gust sau conținutul acceptabil al acesteia. Sau să îi negăm “valoarea poetică” doar pentru că nu este pe gustul nostru.
CITEȘTE AICI DESPRE VOLUMUL MEU DE POEZII , “ZEIȚA PASIUNII – CÂND CUVINTELE FAC DRAGOSTE”