Este poezia greu de înțeles?
Prima care mi-a spus că poezia nu poate fi citită de oricine și, cu atât mai puțin, înțeleasă, a fost Cristina Olteanu. Cea de a doua, după o perioadă de timp, care mi-a transmis același lucru, a fost Geanina Soare. Pe niciuna dintre ele, recunosc, nu le-am înțeles la momentul respectiv.
“CUM SĂ MOARĂ MOARTEA?”
În perioada sărbătorilor pascale de anul acesta, am scris câteva poezii cu această temă. Citește-le aici!
La locul de muncă, unul dintre colegi mi-a cerut să le citească și a fost foarte contrariat de termeni ca “mormântul morții” sau “a murit moartea“.
“Cum domn’le, să moară moartea? 🤔 Moartea a fost învinsă, nu omorâtă! Păi și dacă a murit moartea, de ce mai există, încă?” 🤔
Am încercat să aduc în discuție tema altor câteva poezii scrise de mine despre moarte, în care întreb, sau mă întreb, ce anume este, până la urmă, moartea: dacă este doar o ușă, o stare, un culoar sau poate că nu există deloc! Citește poeziile aici și aici.
Mai mult l-am zăpăcit iar el, la rândul lui, m-a bulversat pe mine atât de mult, încât am renunțat să discut subiectul. El se rezuma doar la ceea ce vedea la suprafață, lua totul adliteram, neîncercând măcar să aprofundeze, cât de cât. Nu înțelegea nimic, iar eu începeam să le înțeleg pe prietenele mele.
POEZIA ESTE LIMBAJUL SUFLETULUI
Am înțeles și eu, într-un final, că poezia este destul de diferită de proză. Oricine cunoaște limba română, poate citi și înțelege cu ușurință operele în proză. Dar nu este același lucru, în ceea ce privește poezia.
Pentru că poezia este limbajul sufletului. Mai mult, sintaxa, ordinea cuvintelor, în poezie, este diferită de cea din proză. Proza este doar o declarație de fapte, în timp ce poezia este exprimarea frumoasă a sentimentelor poetului.
Dacă nu încercăm să simțim cum a simțit autorul versurilor, nu ne putem bucura de o poezie, nu o putem înțelege. O pasăre, o floare, un zâmbet sau un pom, toate aceste lucruri, care par simple și pot fi găsite oriunde, pot inspira un poet să scrie ceva despre ele. La fel și când vine vorba despre un fenomen al naturii sau despre un anotimp, de exemplu.
Ceea ce pare a fi extraordinar pentru un poet, poate să nu pară la fel pentru un om căruia îi lipsesc trăirile ce îl motivează pe cel dintâi. Poate pentru că implică un fel de gândire profundă și sentimente intense, poezia nu place oricui. Și nu poate fi înțeleasă de oricine.
UNICITATEA POEZIEI
Există o magie în poezie care este greu de descris în cuvinte, chiar dacă poezia în sine folosește adesea cuvinte pentru a crea magie.
Ceea ce cred eu că nu înțeleg mulți este faptul că poezia reprezintă îngăduința de sine a poetului și nu despre a scrie pentru un cititor. De atât de multe ori, prin versurile poeziei sale, un autor sângerează de durere sau de furie abia deghizată, fără ca cititorul să “citească” acest lucru.
O altă modalitate bună de a ne gândi la poezie este, cred eu, ca la un joc de cuvinte. Așa cum un pictor folosește vopsea sau un sculptor folosește lut, un poet folosește în mod creativ cuvintele pentru a crea o poezie, a transmite ceva. În acest fel, un poet este un artist al cuvintelor. Și, ca și alte forme de artă, crearea de poezie poate fi o experiență plăcută sau emoționantă. Pentru autor, cu siguranță este.
Și, la fel cum o pictură atât de apreciată de unii, pentru alții poate părea doar o mâzgălitură, linii sau forme fără o noimă în aparență, la fel este și cu poezia. Pentru unii, cum a fost cazul colegului meu, poate părea doar o înșiruire de cuvinte fără sens, care cel mult sunt făcute să rimeze. Pentru că nu o înțeleg.
ARTĂ LITERARĂ
Poezia este o formă de artă literară care poate fi scrisă, vorbită sau interpretată. Se concentrează pe estetica limbajului. Este compusă în versuri și este preocupată de evocarea unei imagini sau a unei emoții.
Este muzicalitatea limbajului, redarea gândurilor, ideilor și emoțiilor abstracte, prin cuvinte. Sunt imagini din mintea autorului pictate cu cuvinte.
Cred că răspunsul la întrebarea de ce unii oameni nu înțeleg poezia, este acela că nu rezonează cu scriitorul, pentru că versurile acestuia reprezintă sângerarea propriilor gânduri pe paginile vieții, deschiderea minții sale la conflictul emoțional din sine sau a urechii la muzica inimii, deschiderea ochilor în așteptarea începerii spectacolului acestei lumi.
Poezia este în același timp pasiune, scop și plăcere, și ea se așează singură astfel încât a-i face pe plac poetului, nu altcuiva anume. Acest lucru nu îl înțeleg foarte mulți oameni.
Cu toate acestea, deși consider că niciodată nu vom putea înțelege pe deplin ce a fost în capul poetului, având în vedere că cele mai multe poezii vorbesc în imagini, deși s-ar putea, așadar, să nu le înțelegem într-un mod concret, ar trebui să le permitem să ne umple mintea cu imagini și inima cu sentimente.
Ar trebui să ne bucure că există o selecție atât de mare de poezii pe care toți să o citim!