Femeia potrivită

Descoperă-mă un pic mai mult, citind interviul luat de Cătălina Pană

Tataie al meu, Ghiță, și-a iubit foarte mult nevasta. Mult, atât ca intensitate a trăirilor, cât și ca durată măsurată în ani. Dovezi ale dragostei pe care i-a purtat-o toată viața, la propriu, le-am văzut de nenumărate ori în copilărie, pe când îmi petreceam vacanțele în curtea gospodăriei lor, aflată în sătucul aruncat între dealuri, nu departe de orașul Giurgiu.

Filă din romanul “Ghiță – Povestea unei vieți”

Felul în care îi vorbea, îi răspundea sau o privea, la vârsta de peste 70 de ani, a sădit în sufletul copilului din mine credința că așa este firesc.

Un lucru pe care cred că abia acum îl realizez și îl înțeleg cu adevărat, este faptul că, de fiecare dată când îi pronunța numele în povestirile lui, închidea ochii și chipul părea că i se îmblânzește. Pe atunci nu dădeam importanță, eram prea crud, nu trecusem prin tumultul vieții. Acum, însă, când îmi amintesc, parcă îi simt propriile trăiri. Cât de mult a putut să o iubească!

Pentru mine, cel de atunci, nu era, așadar, ceva ieșit din comun, ci un lucru natural, ca și cum ai respira. O faci, pentru că face parte din tine, pentru că este ceva care trebuie să se întâmple.

O alinta “Codina“, așa a numit-o în toți acei 60 de ani, cât a durat căsnicia și iubirea lor. O numea așa pentru că, în tinerețe, încă înainte de a-i deveni soție, adora când o vedea cu părul lung și negru prins în două coade lungi, care îi năvăleau peste umeri. Tot așa o striga, împietrit de durere, și în ziua morții ei, din anul în care împliniseră 60 de ani de când erau împreună, episod pe care l-am redat în ultimul capitol al romanului.

După cum am spus și acolo, acele momente mi-au format credința în “până când moartea ne va despărți” și convingerea că voi trăi și eu așa ceva, și numai pentru că așa este normal să fie. Nu am fost la fel de norocos însă și, deși am iubit și eu, la rândul meu, poate la fel de mult, nu a fost să fie. Răspunsul l-am găsit tot în vorbele lui tataie Ghiță, care îmi spunea în copilărie, pe când îmi povestea frânturi din povestea lor: “Tete, dacă ai întâlnit femeia potrivită, o viață nu este de ajuns“.

Așadar, până la urmă, secretul este să întâlnești omul potrivit. Altfel, poți iubi cu toată ființa ta și poți face imposibilul, tot degeaba. Povestea lor de iubire m-a captivat și încă îmi mai dă și astăzi curajul și încrederea că voi întâlni acea femeie potrivită despre care îmi spunea el, alături de care o viață să nu fie de ajuns.

File din povestea lor de iubire și frânturi din viața lor împreună, formează romanul “Ghiță – Povestea unei vieți“, pe care îl poți comanda aici

Ghiță – Povestea unei vieți