Frumusețea nopților la țară
Erau frumoase nopțile la țară. Înconjurat de atâta liniște, părea uneori că puteam auzi fâlfâitul din aripi al gândurilor, care zburau de colo-colo, neștiind nici ele unde să se oprească. Cerul părea a fi negru uneori, acoperit în întregime de mii de stele, care străluceau puternic. Serenadele greierilor din grădină, te făceau uneori să crezi că ție ți-ar fi adresate. Chiar așa, cât de frumos este să simți natura, să îi auzi sunetele, să îi simți vibrațiile!
SERENADA GREIERULUI
Știai că numai greierul-mascul “cântă”? Mie mi-a spus tataie Ghiță, într-o noapte de vară, când dormeam cu el pe prispă, acoperiți cu o pătură pentru a ne proteja de țânțari, nu de răcoarea nopții. Îmi spunea tataie atunci că, deși cântecul acestui mic cântăreț, greierele, ne încântă și pe noi, oamenii, el este însă interpretat pentru a atrage atenția unei femele, pentru a-i face curte. Tot de la el știu că acele vibrații care umplu văzduhul nopții și liniștesc mintea obosită a omului care le ascultă, greierele le produce… cântând cu aripile. Da, acel țârâit este produs de frecușul aripilor, nu din gâtul greierului.
POVEȘTI ÎN NOAPTE
Erau atât de frumoase nopțile la țară și atât de frumoase povestirile lui tataie, care mă adormeau, fiind trezit a doua zi de strigătul cucului de pe antena din marginea grădinii cea mică…
În romanul “Ghiță – Povestea unei vieți”, am încercat să redau o fărâmă din acea lume care m-a cucerit și de care îmi este tot mai dor…
Cartea este disponibilă aici