Iluzia fetei din vis
Scurt fragment dintr-o carte la care lucrez momentan, “Fata Morgana – Iluzia fetei din vis”
A venit în fața ei, a lăsat paharul pe masă, a prins-o de mână, a ridicat-o din canapea și a tras-o aproape de el. O privea zâmbind, iar ea îl privea întrebătoare.
– Ce este? De ce mă privești așa? a exclamat ea, fâstâcită.
El continua să tacă și să o privească fix în ochi, cu același zâmbet larg pe chip. A mângâiat-o pe creștet, s-a apropiat apoi încet și a sărutat-o lung pe gât. A strâns-o apoi în brațe și i-a șoptit la ureche:
– Știi că dorința mea cea mai profundă a purtat de atâta timp numele tău. Și mai știi că astăzi, acum, mă voi bucura de fiecare părticică a trupului tău, te voi gusta, într-un final, vei fi numai a mea…
I-a mușcat în joacă lobul urechii și a început să o sărute pasional, cu mâna coborâtă pe fundul acela mic, care l-a înnebunit mereu. Continua să o sărute flămând și să îi frământe în palmă fesele, pe rând, conducând-o în același timp înapoi spre pat, unde a așezat-o ca pe un platou cu cele mai exotice fructe pe care urma să le savureze.
POHTA CE-AM POHTIT
Aflat deasupra ei, s-a oprit pentru câteva clipe și a privit-o iarăși în imensitatea căpruiului din ochii ei mari. Ea zâmbea și clipea din ochi, jucându-se, în același timp, cu mâna pe spatele lui.
– Asta-i pohta ce-am pohtit, a rostit el, provocându-i un zâmbet și mai larg, în timp ce îi desfăcea nasturii bluzei care îl despărțeau de începutul înfruptării din acel trup de care i-a fost, dintotdeauna parcă, atât de foame.
– Apropo, a continuat el imediat după ce i-a mușcat foarte încet buza, știi că toate păturile mele sunt la Nufărul, da?
Ea a scos atunci un chicot amestecat cu un geamăt de plăcere, amintindu-și discuțiile lor din trecut, purtate pe chat-ul facebook, în care îi spunea că prima dată când și dacă se va întâmpla, va fi în mod obligatoriu sub o pătură. Sau un cearșaf. Apoi, încheia discuția cu un “Rușinică”.
“Vai, ce rușine îmi e… pe cuvânt! Poți să faci orice, dar numai sub cearșaf!”
Acum, fără pături sau cearșaf, pe canapeaua din sufragerie, în timp ce gura îi era ocupată cu sânii ei plini, ai căror sfârcuri s-au întărit sub atingerea limbii lui, mâna i-a desfăcut nasturii pantalonilor și a pătruns în locul acela atât de catifelat și de umed, în centrul plăcerilor vinovate. La atingerea mâinii lui, a icnit scurt și trupul i-a tresărit.
A continuat apoi să coboare cu limba tot mai în jos, pe acel trup fierbinte și fremătător, nevoind parcă să rateze niciun petec de piele.
După ultima escală, s-a ridicat și s-a apropiat de gura ei pe care a reînceput să o sărute cu patimă, în timp ce pentru prima dată o pătrundea cu o dorință și o frenezie nebună.
Pe ritmul gemetelor ei, continua să pulseze în ea dansul pasiunii nebune, la care a visat atâta timp…
DUPĂ UN TIMP
Doamne, cât de frumoasă era atât de ciufulită!
– Nu, nu te ridica, te rog, mai lasă-mă să mă bucur de această imagine imperfectă poate pentru lume, dar atât de perfectă pentru mine!
– Hai că arăt ca dracu’, lasă-mă să mă ridic, să mă aranjez puțin și să facem cafeaua. Cafeaua de după! a încheiat ea, râzând.
– – Doamne, cât de prostuță ești! Dă-o încolo de cafea, avem tot timpul din lume pentru ea! Nimic nu se poate compara cu ochii tăi mari și cu părul tău atât de ciufulit…Timpul petrecut în fața trusei de machiaj și a oglinzii în care te aranjezi, nu te vor putea vreodată face să arăți atât de superb!
– Cum sunt?
– Ești… vezi tu, ești atât de “ciulufită” și atât de frumoasă! Acum simt că pot pătrunde cu adevărat în sufletul tău, să te descopăr exact așa cum ești…
– Eeee, nu sunt frumoasă! s-a alintat ea, în timp ce a mimat aranjarea părului cu mâna.
– Nu ți-am spus până acum, dar să știi că zâmbesc când văd că imaginea chipului tău atrage atenția altor bărbați, fiindcă ei te văd așa cum iți dorești tu să fii văzută, însă eu mă pot bucura de frumusețea ta naturală… Ești atât de frumoasă când ești ciufulită…