Întâlnire cu fata din vis

Povestea primei întâlniri cu fata din vis, femeia responsabilă de nașterea poetului din mine, femeia din spatele primului meu volum de poezii, “De vorbă cu fata din vis“. De altfel, aceste rânduri apar la finalul acelei cărți.


Citește aici mai mult despre această carte și despre povestea din spatele ei


Nu îmi doream să o văd. Trebuia să o văd. Femeia care îmi furase mințile după atâția ani în care nicio alta nu mai reușise să îmi pătrundă în inimă atât de adânc și să mă facă să mai simt acei fiori ai dragostei după ruptura unei căsnicii de aproape 14 ani.

De fapt, ajunsesem să cred că nu mă voi mai îndrăgosti vreodată, însa dacă e să te lovească, atunci te lovește când te astepți cel mai puțin!

FATA DIN VIS

Trebuia să o văd. Era o zi de luni, 18 martie 2019, o știam deja de câteva luni de pe facebook, perioadă în care ne-am apropiat atât de mult și vorbeam atât de des…parcă ne cunoșteam de o viață. Trăiam împreună o iubire ciudată. Frumoasă, dar atât de ciudată! Acea iubire care nu doar te face să simți fluturi în stomac, ci care face pământul să se învârtească. Iubirea împărtășită reciproc, de doi oameni, la nivel molecular, spiritual și spațial.

NELINIȘTI

Simțeam că am intalnit iubirea vietii, sufletul meu – pereche, si nu mai puteam trai decat alaturi de ea. Am simtit atâta timp ca amândoi simțim la fel si acum ea facea parca tot posibilul sa ma oprească sa merg sa o văd.

Apăruse deja o schimbare în tot ceea ce noi traiam, ceva ce îmi strecura teama si neliniște în vene…Trebuia să o văd….Era a mea? Eram al ei?

Se spune că oamenii îndrăgostiți își pierd mințile și nu mai judecă normal. Ei bine, în ceea ce mă privește sunt de acord, pentru că în numele iubirii am comis cele mai nebunești fapte din viața mea, fapte de care nu mă credeam în stare. Mai ales la vârsta mea. Pentru o femeie din vis până la urmă…

Trebuia să o văd și încercările ei de a mă împiedica să ajung sa fac asta mă bulversau. Pâna la urmă, nu ceream prea mult. M-aș fi mulțumit să o văd la geam, de fapt aș fi fost fericit să reușesc și numai atât. Eram nebun? Eram îndrăgostit? Eram câte puțin din fiecare? Nu știu, dar știu că eram avid să o văd, femeia care ieșise de nicăieri parcă și îmi dăduse lumea peste cap.

Nu mai trăisem de mult timp asa ceva sau poate ca nu trăisem niciodată cu o atâta intensitate. Nu ma înțelegeam nici eu. De ce a apărut? Este real totul? Chiar exista? De ce este brusc atat de înverșunată sa ma împiedice să ajung la ea în oraș? Si eram atât de fericit cand ii transmisesem ca nu mai pot si m-am decis să vin…apoi, totul s-a năruit si simțeam dezamăgire…teama…incertitudine…un mare gol în stomac…de ce încearcă să mă oprească?

VIN! VIN LA TINE!

Ma resemnasem si deja se făcuse tarziu. Eram intors acasa de la serviciu de vreo 3 ore deja, era aproape ora 18:00 parca si stăteam iarăși, ca de obicei, de vorba cu ea pe facebook.

Și dintr-o dată, i-am spus “Vin. Vin la tine in oras!” Am sarit din duș în haine si din haine în mașină.

Zeci de kilometri cu numele ei în refrenul muzicii date la maxim în boxele mașinii, cu inima unui adolescent îndrăgostit si cu imaginea chipului ei înaintea ochilor tot drumul…

Cu scenarii peste scenarii rascolindu-se în mintea mea…despre cum o voi vedea…unde…dacă…un drum pe care nu il voi uita niciodată, spre o fata pe care nu o voi uita niciodată….

Tot ce simțeam si traiam atunci este ceva ce ai trait degeaba daca nu experimentezi macar o data in viata…zburam…pluteam…iubeam…

La intrarea în oraș am oprit sub pasarelă si m-am intors pe jos câțiva metri sa fac poza sub indicatorul cu numele orașului. Și sa i-o trimit ei.

EMOȚII

Deja aveam emotii. Îmi simțeam inima bătând la propriu. Am tras undeva pe dreapta și simțeam în tot trupul meu tot ceea ce poeții exprima în poeziile lor dedicate iubirii.

Eram oare chiar atat de aproape de ea? Ce face oare în chiar clipa asta? S-o gândi si ea la mine? Si-o dori oare la fel de mult sa ma vada?

Am scris pe GPS un punct de reper transmis de ea si am pornit spre cele mai intense trăiri care mi-au fost date sa le simt in atat de multi ani…

Cobor din masina, trag aer în piept și înlocuiesc GPS-ul cu chat-ul facebook, urmărind emoționat indicatiile ei. Simțeam o moleseala cum imi coboară prin picioare…atat de aproape de ea…era deja noapte…trăisem atatea nopți frumoase cu ea prin mesaje pe facebook…ma făcuse sa o iubesc…ma cucerise…e noapte si acum dar parca cea mai intensa dintre toate…

Întunericul de afara în contrast cu lumina din camera ei, au desenat la fereastră cea mai frumoasă și angelică siluetă de femeie pe care o văzusem vreodată…revăd cu ochii minții acea imagine atât de dragă inimii mele…o priveam…era conturul unei femei, dar știam că este cea mai frumoasă femeie…frumoasa mea…

Intră în scara blocului“…un mesaj văzut relativ tarziu, care m-a făcut efectiv sa o iau la fugă spre scara blocului, speriat ca as fi putut rata șansa să o văd…

ÎNTÂLNIRE CU FATA DIN VIS

Intru. Întuneric. Un loc relativ îngust. Inima imi bătea puternic si nu aveam astâmpăr. Nu astept si incep sa urc treptele scărilor. Masinal. Nu spre undeva anume…ci spre fata din visul meu…

O văd…Nu mai știu restul până la momentul când mi-a sărit în brațe…o îmbrățișare atat de strânsă în care efectiv am uitat complet de mine…exista…e in bratele mele…e la mine în brațe…e la mine în brațe…e la mine în brațe…e la mine în brațe…

O sărut fugar pe gât…Sau pe umăr.. chiar nu mai stiu…incerc sa o strang mai puternic la pieptul meu…zgomotul unei uși deschise…la fel ca ceasul din basmul Cenusaresei, o face sa se desprindă din brațele mele si sa fuga in sus pe scări…

Nu vreau s-o pierd…mecanic am fugit dupa ea…s-a oprit putin, ea sus pe trepte, eu jos la baza lor…habar n-am ce ne-am mai spus atunci…era atât de frumoasă…atat de frumoasă cu părul ei “ciulufit” si cu papucii din picioare…

Atât de frumoasă…fata din visul meu…din basmul meu…atat de frumoasă…


Citește aici o poezie născută din vorbele ei din acea seară