IQ de gâscă

În mentalitatea românească, este înrădăcinată sintagma: “Dacă Cutărescu are 50 de lei, nu trebuie să mă gândesc cum să fac să am și eu, la rândul meu, aceeași sumă sau chiar mai mult, ci cum să fac să nu mai aibă nici el acea agoniseală!”

PROBLEMA ROMÂNULUI

Problema românului nu este, așadar, de ce nu a reușit el, care ar putea fi cauzele, pentru a putea umbla la ele și a îmbunătăți ceva, ci pe el îl roade și îl frământă de ce a reușit un altul.
Și asta nu este tot. În mintea lui, în acel colț de creier în care are laboratorul unde procesează și amestecă tot felul de formule, este convins că îi este superior din toate punctele de vedere celui care a reușit.

NU E CORECT, EU SUNT MAI DEȘTEPT!

În urmă cu ceva timp, am trecut, la locul de muncă, printr-o serie de “examene” care ne-au testat tuturor atât cunoștințele în domeniu, cât și rezistența psihică, într-o oarecare măsură, pentru că a fost, într-adevăr, o perioadă destul de solicitantă și apăsătoare. Ca întotdeauna în astfel de situații, unii “promovează” și alții “pică”. Cauzele sunt irelevante.

Nu am văzut mai mult de doi oameni care să își asume eșecul, care să stea și să proceseze ce anume au greșit și să aibă puterea să spună: “Da, e vina mea, nu am făcut cutare sau cutare lucru, am omis amănunte, m-am grăbit, nu am fost atent etc“. Nu! Pe cei mai mulți dintre cei care nu au reușit să treacă acel test îi rodea de ce a reușit un altul, chiar nu dădeau nici cea mai mică importanță motivului pentru care au eșuat ei.

Nu analizau nimic din propriile erori, prea ocupați a dezbate de ce a reușit X-ulescu care, categoric, îi este mult inferior, nu se ridică la nivelul lui nici intelectual, nici profesional! Perioada aceasta scurtă, post examene, a fost chiar mai stresantă decât tot ce a fost înainte, tocmai din aceste motive.

TESTELE VIEȚII

Poate că da, în astfel de situații, luat per ansamblu, unul care reușește este mai “slab” decât unul care “pică”. Poate, dar e discutabil, pentru că inteligența implică mult mai mult decât a avea, să spunem, mai multe cunoștințe în respectivul domeniu decât o terță persoană. Însă, de multe ori în viață, nu este totul numai despre a fi mai “deștept”.

Viața ne trece prin multe examene și, de cele mai multe ori, nu este vorba despre care dintre noi este mai deștept, ci despre care dintre noi știe ce are atunci de făcut. Viața mai este și despre asumare și despre a căuta să vezi unde ai greșit și a corecta. Un test, de orice natură ar fi acesta în viață, implică și concentrare, și capacitatea de adaptare la momentul respectiv, chiar și speculare, aș putea spune, toate acestea fiind, în opinia mea, parte integrantă a acelui “iq” despre care unii cred că le asigură superioritate.

Degeaba are cineva, de exemplu, mult mai multe cunoștințe teoretice într-un anume domeniu, dacă celălalt deține, pe lângă cunoștințele ceva mai puține, și acești factori. Compensează din plin!

Cu toate că, în opinia mea, iq-ul acestor personae lasă mult de dorit, dacă se încadrează în prototipul celor despre care am vorbit anterior.

Apropo, Gâscanul nostru, cât o avea iq-ul? Și pe el îl cam roade mai mult de Cocoș și de Curcan, decât de el însuși!

Cum, nu știi cine e Gâscanul? Să îți fie rușine! Descoperă-l, aici!