O lume fără facebook
Nu știu ce anume a cauzat căderea de ieri a facebook-ului, implicit a messenger-ului. Și alături de el și a “acoliților” săi, instagram și whatsapp.
Dar m-am trezit că pun mâna pe telefon și sun oameni. Le aud vocile. Râsul. Le simt emoțiile.
Nu am conștientizat pe moment, am realizat ceva mai târziu. Și sunt sigur că asemeni mie au fost mulți dintre voi.
O LUME FĂRĂ FACEBOOK
Situația aceasta m-a pus puțin pe gânduri și m-a întors oarecum și în trecut, în vremurile când nu exista facebook.
Se spune că internetul apropie oamenii. Dar oare, chiar este așa? Nu cumva este tocmai invers? Nu cumva de fapt internetul ne îndepărtează?
Mai știi vremurile când nu aveai sute sau mii de “prieteni” dar erai fericit și chiar simțeai că trăiești viața alături de cei câțiva pe care chiar îi aveai?
Realizezi și tu că internetul poate chiar te apropie, virtual, de oameni din toată lumea dar te îndepărtează, fizic sau sufletește, de oamenii de lângă tine? Cei care contează cu adevărat până la urmă!
Mai ții minte cum era
Fără facebook sau insta?
Când pe whatsapp nu comunicam
Și față în față ne-ntâlneam?
Când nu aveam prieteni mii
Dar chiar trăiam și eram vii?
Spune-mi tu, dacă știi la ce mă refer,
Nu discutam mai mult fără messenger?
Internetul dependență creează,
Nu ne apropie, ne-ndepărtează,
Trăim cu iluzia că ne avem aproape
Când de fapt internetul ne cam ține departe!
În urmă cu 20 de ani, reușeam să ne întâlnim la timp undeva și fără a avea facebook. Grupurile de prieteni erau chiar grupuri, iar prietenii, de cele mai multe ori, erau chiar prieteni.
Ne îmbrățișam sau ne pupam fizic, ne simțeam, trăiam, nu făceam toate acestea prin semne, ca acum.
Internetul ne-a adus, într-adevăr, și multe avantaje. Dar și-a luat tributul, ne-a furat emoțiile alea adevărate. Nu brusc, ci încetul cu încetul, ajungând ca astăzi noi să percepem ca normalitate toate acestea…