O victimă a poeziei
Aproape a trecut anul 2021, anul în care pot afirma că am luat poezia în serios, dacă mă pot exprima astfel. A fost anul în care, încurajat de încrederea și susținerea Romeliei Lungu, am strâns într-o primă carte, DE VORBĂ CU FATA DIN VIS, gândurile și sentimentele mele, transmise în versuri de-a lungul unui an unei femei.
Anul în care, încurajat de oameni minunați precum Alina Kenan, care deși nu mă cunoștea decât virtual de foarte puțin timp și nu schimbaserăm foarte multe cuvinte, a cumpărat acel prim volum de poezii doar pentru a mă impulsiona (citește aici un articol despre ea), Dana Lupu, o fată și o prietenă minunată sau Cristina Olteanu, care mereu a avut doar cuvinte frumoase cu privire la scrierile mele (citește aici o recenzie făcută unui volum de poezii), am prins tot mai multă încredere în mine, am continuat să scriu și să mă perfecționez.
Sincer, fără toate aceste impulsuri, nu aș fi reușit niciodată!
PUNTE
Nu știu în ce măsură reușesc, îmi doresc însă ca versurile poeziilor mele să reprezinte o punte pentru cei mai mulți dintre cititorii mei, o punte pentru a putea trece de la nefericire sau durere la speranță. Să îi ajute să înțeleagă că nu sunt singuri, că în lumea asta mare mai există și alți oameni care poate simt la fel sau experimentează aceleași trăiri interioare. Sau care poate, se simt la rândul lor singuri.
De-a lungul istoriei, poeții au scris despre gândurile și sentimentele lor pentru a ajunge la oameni cu experiențe similare. Poezia este unul dintre cele mai vechi medii de exprimare a emoțiilor cuiva și exact același lucru îl fac și eu atunci când scriu.
REFUGIU
Îmi doresc ca odată intrați în magia acestei lumi a cuvintelor, a versurilor sau a rimelor poeziilor mele, cititorul să nu înceteze niciodată a-și dori să dea pagina, “încă o poezie”.
Mi-aș dori să știu că poeziile mele reprezintă un refugiu, un loc unde să te retragi atunci când simți că nu aparții niciunui loc sau ai vrea să eviți ori să ocolești realitatea.
O VICTIMĂ A POEZIEI
Și eu însumi mă declar o “victimă” a poeziei. Îmi construiesc parcă câte o nouă casă în fiecare poezie pe care o scriu. Mă refugiez acolo, în oricare dintre ele, în funcție de “vremea de afară”, dar sunt întotdeauna bucuros de oaspeți. Las mereu ușa deschisă.
Prin poeziile mele, “sângerez” pe hârtie, sunt așadar un om cu slăbiciuni, dureri, deziluzii. Dar tot poezia mă ajută să îmi bandajez rănile și îmi oferă vindecare.
Mă regăsesc câte puțin, tot mai mult, pe măsură ce scriu. Și dacă reușesc să te fac și pe tine să te simți “acasă” în poezia mea, mă declar fericit. Împlinit.
Pentru că poezia este un mediu puternic care spune cititorilor de pretutindeni povești despre dragoste, pierderi și experiențe de viață cu un sens profund!
Doresc din suflet tuturor cititorilor mei, celor care apreciază versurile mele, un sincer La mulți ani cu ocazia trecerii în noul an!