Odă ție, sifonar lingușitor!

Nu cred să fie cineva care să nu fi întâlnit vreodată acest “specimen”, genul acela de om care consideră că singura modalitate de a-ți merge bine este aceea de a te ploconi în fața șefilor. Numim acest specimen în multe feluri, “lingușitor”, “lingău”, “sifonar”.

Toate acestea, doar pentru a fi “bine văzut”.

Șablonul obedientului care-și denunță amnezic valorile personale, oricum discutabile, în funcție de interesele “stapânului”. Tipul de om care-și poate fractura oricând coloana vertebrală daca ierarhia o cere.

Ei bine, următoarea poezie, o parodie după un fragment din “Scrisoarea a III-a”, am creat-o ca o dedicație, “odă” închinată acestui “specimen”, numit lingușitor sau sifonar.

Sunt absolut convins că citind-o, este imposibil să nu te gândești și numai la o singură persoană!

ODĂ LINGUȘITORULUI

Orice gând ai tu măi șefu,
Și oricum ai fi îmbrăcat,
Știi că scama de pe umăr,
Eu mereu ți-am curățat!

Despre partea sifonării,
Fie-mi șefu cu iertare,
Dar mâine la prima oră,
Vei ști tot de fiecare!

Ce-au vorbit și ce-au mâncat,
Chiar și de au mătreață-n cap!
De poartă masca sau nu,
Toate le vei ști, șefu!

Eu? Îmi apăr neputința,
Incultura și-a mea prostie
Și de-aceea tot ce mișcă ăștia,
Îți voi spune degrab’ ție!

N-am eu creier,
Dar să-mi fie bine trec prin zid,
Și-ți voi da raportul ție,
Despre orice individ!

Citește aici povestea hazlie a unui astfel de lingușitor!