Ograda cu gâște – Răscoala

Chiar dacă aventurile Gâscanului au fost deja strânse între copertele volumui “Viața Satului – Oameni și dobitoace. Povești nespuse“, care va apărea în foarte scurt timp publicat pe mybestseller.ro, se pare că acesta tot nu are de gând să se potolească și continuă cu învățămintele. Pardon, cu ghidușiile.

A fost odat’ ca-n poezii,
A fost și nici că va mai fi,
Într-un sat, în curte la țăran,
Un mult prea mândru de el, gâscan.

Și era unul în bătătură,
De rasă bună, nu corcitură,
Mergea țanțoș prin ogradă,
Cine-i șeful, toți să vadă.

Din bălegarul din acel colț de curte,
Pe unde dă, de obicei, ture scurte,
Către coteț simandicos se îndreaptă,
Unde Cocoșul și Curcanu-l așteaptă.

Privea falnic către ei în zare,
Când deodată, ce îi năzare?
Cum să facă, să îi convingă,
Pe Ghiță-n dos să nu-l mai lingă?

Cocoșul, de exemplu, dar neapărat,
Să nu mai dea deșteptarea cu noaptea-n cap!
Păi, ca să se trezească țăranul,
Să nu mai poată dormi Gâscanul?

Sau uite, Curcanul, alt tembel,
Așa-i el, mai dobitoc de fel,
De ce intrușii să-i fugărească,
Nu are câine, să îl păzească?

Musai, mâine, dar dis de dimineață,
Să îi spună tustrei direct în față,
Că de acum, gata, s-a terminat,
Că prea mult i s-a mai urcat la cap!

Tot cugetând el așa, pe gânduri dus,
Nici nu știe când lângă ei a ajuns.
Nu a stat mult, le-a sâsâit degrabă,
Să facă întocmai, fără zăbavă!

Că, vezi Doamne, el partea le va ține,
Va tot sâsâi și îi va susține,
Iar de țăranul pe mâini iar se spală,
Să ridice ograda la răscoală!

Din aripi au fâlfâit toți deîndată,
Habar nu are Ghiță ce îl așteaptă!
A doua zi-n zori, cum le fu vorba,
Nu a mai bătut Cocoșul toba!

Ghiță, amu’, dacă a-ntârziat la moară,
Alerga Cocoșul, strigând că îl omoară!
Curcanul, pitulit după grajdul la vite,
A scăpat cu câteva pene jumulite!

Gâscanul, care între coceni adormise,
Acum, de dimineață, nici nu se trezise,
A tras un pui de somn mai îndelungat,
De Cocoșul alarma nu a mai dat!