Pe lângă plopii fără soț

Citeam într-o seară povestea poeziei lui Mihai Eminescu, “Pe lângă plopii fără soț”. Speculații și comentarii pe baza femeii căreia i-ar fi fost adresate versurile poeziei de către marele nostru poet.

Fără să vreau, mi-am adus aminte de drumurile pe care le făceam, cu mașina, spre “fata din vis”, spre orașul în care ea locuiește. Și am zâmbit gândindu-mă pe lângă câți plopi am trecut și eu în aceste pelerinaje ale inimii mele!

Nu știu dacă numărul acestora era cu sau fără soț, știu doar că mi-au fost și mie martori nebuniei frumoase din sufletul meu, nebunie care mă conducea spre femeia din mintea și inima mea.

Aceeași femeie care mi-a fost muză în scrierea a mai mult de 100 de poezii, strânse în volumul “De vorbă cu fata din vis”. Poezii născute din tot ceea ce mi-a fost dat să simt și să trăiesc de și pentru această femeie.

CITEȘTE AICI MAI MULT DESPRE CARTE ȘI POVESTEA DIN SPATELE EI

COMANDĂ CARTEA AICI

Versurile poeziei de față fac referire la primul drum spre ea în care plopii, cu sau fără soț, mi-au fost martori iubirii!

Pe lângă plopii fără soț,
În drum spre tine am trecut,
I-aș fi numărat pe toți,
Dar timp nu prea am avut!

Căci spre orașul cu ponton,
Mașina o goneam,
Ca într-o cursă maraton,
Spre fata ce-o iubeam!

Sub geamul tău când am ajuns
Și chipul ți-am zărit,
Nu mai voiam niciun răspuns,
Era tot ce mi-am dorit!

De câte ori doar am visat,
Așa aproape să îmi fii,
Să-ți văd chipul mângâiat,
De toate razele lunii!

De-atâtea ori în al meu vis,
Spre mine alergai
Și-acum în brațe te-am cuprins,
Aievea acolo îmi erai!
De vorbă cu fata din vis

Poezia am inclus-o în ultimul meu volum de poezii, “Viața în rime”, care poate fi comandat AICI.