Poezie – Amoraș


Cândva, într-o nu știu care casă,
Habar n-am în ce oraș,
Tot te voi servi lacom la masă,
Ca desertul “amoraș”.

Nu știu nici în care anotimp,
Nici de seara sau dimineața,
Până atunci însă, în răstimp,
Doar îmi imaginez dulceața.

Mă voi mai linge pe buze singur
Sau mai înghit, tăcut, în sec,
Până nu știu când, dar te asigur,
Că într-o zi tot te aplec!

Într-o nu știu care casă,
Chiar nu știu în ce oraș
Peste-o nu știu care masă,
Desertul meu “amoraș”.

18.01.2022