Poezie – Anotimpuri fără noi
În amintirea unei iubiri pierdute undeva, într-un oarecare anotimp.
Dacă îți place poezia, lasă-mi un comentariu cu părerea ta.
Au curs triste ploi în urma noastră,
Anotimpuri în zadar au trecut,
Ne-a plâns și toamna la fereastră,
De când tu ai plecat și ne-am pierdut…
Aș da orice să mă întorc pe un nor
În toamna în care te-am cunoscut,
Te-aș mângâia cu-o adiere de dor,
Aș face tot ce la timp n-am făcut…
Aș da orice să mai fiu privit o dată,
Ca în acea dimineață la aeroport,
N-am știut că nu voi uita niciodată,
Acea imagine în suflet încă o port…
Aș trimite vântul să îți șoptească,
Să îți spună el tot ce nu ți-am spus,
Aș trimite ploaia să-ți amintească,
Acea zi când de fericire ai plâns…
Ne-am pierdut undeva pe drum, din păcate,
Oricât de mult noi doi ne-am fi iubit,
Degeaba curge ploaia sau vântul bate,
E prea târziu, iubirea a murit…
Poezia se regăsește în volumul CU SUFLETUL ÎN BUZUNAR, disponibil AICI