Poezie – Arcuș din zâmbet
Dacă îți place poezia, lasă-mi un comentariu cu părerea ta.
Plec acum într-o poezie.
Nici nu știu care, mă mai gândesc.
De tu ai vrea să-mi rimezi mie,
Îți deschid ușa și te primesc.
Știu pe acolo un loc mai retras,
E undeva, la umbra unui vers,
Unde-ntotdeauna mă las distras,
Când visul meu este întors invers.
De vei veni, te conduc printre strofe
Și te-mbii cu aroma a multe rime,
Vei uita de-ale vieții apostrofe,
Ce încearcă liniștea să îți suprime.
Te voi pierde, dar să știi că intenționat,
Printre multe metafore îmbietoare,
Îmi voi răcori liniștea cu al tău oftat,
Vom pluti pe-o cratimă-n strofa viitoare.
Voi face, apoi, din zâmbetul tău arcuș,
Să îmi tot curgă lin pe coarda rimei mele,
Iar noaptea îți voi pregăti și un culcuș,
Sub privirea ochilor mei, în loc de stele.
Îți voi recita-n zori un sărut la ureche,
Când încă dormi, mângâiată de un suspin,
Te voi înveli cu o amintire veche,
Răcoarea dimineții să preîntâmpin.
Află AICI despre volumele mele de poezii publicate