Poezie – Aripi de gâscă
Dacă îți place poezia, lasă-mi un comentariu cu părerea ta.
S-au strâns acum în ogradă
Toate gâștele grămadă.
Se-ntreabă ele, se pare,
Dacă ar putea să zboare.
Cică o curcă, bunăoară,
A văzut pe una cum zboară!
Tot sâsâiau nedumerite
Dacă nu cumva curca minte!
Se tot legănau ca la paradă
Și în curte făceau mare sfadă!
Gâscanul a dat cârdului roată,
Și din labă a-nceput să bată.
Curca le-a dat ca-n lemne-o privire
Așteptând cu vădită uimire,
Să vadă ce-o avea de spus
Gâscanul nostru chiar acuș.
“Avem un coteț și mâncare,
La ce folos gâsca să zboare?
Nici atât, nici pomeneală,
Ast’-ar fi mare greșeală!”
“Ce să caute la înălțime,
Poate o da de-un roi de albine!
Ascultați de al meu sfat,
Locul gâștei este-n sat!”
“Avem în curte un mușuroi,
Putem ciuguli și din gunoi,
Ce ne trebuie libertate
Când avem aici cam de toate?”
Gâștele toate l-au ascultat
Și cu patos au aplaudat!
Gâscanul a plecat agale,
În sâsâituri și urale!
Dacă ți-a plăcut poezia, citește AICI mai multe aventuri ale gâștelor! 😁