Poezie – Ciobănașul
Dacă îți place poezia, lasă-mi un comentariu cu părerea ta.
Era trecută ziua, în apus deja,
Pe câmp agale mergea o turmă,
Păstorul cu grijă oile își veghea,
Mergând obosit în a lor urmă…
Era un băiețel, un mic ciobănaș,
Ce părintele la câmp își însoțea,
Pe acest meleag retras, mai mărginaș,
Când deodată a strălucit o stea…
Și-a acoperit privirea de-a ei lumină
Ce orbitor tot mai mult strălucea,
Și într-un final pe băiat îl determină
Să cadă-n genunchi înaintea sa…
O voce din lumină a răzbătut
Ca un tunet, dar melodioasa,
“Nu vă temeți, veste bună vă aduc,
Pentru voi toți și cei de acasă!”
Păstorii din urmă și ei au căzut
În genunchi îngerului strălucitor,
“Nu vă temeți voi, astăzi vi s-a născut,
În cetatea lui David, Mântuitor”
“Cine este tată, acest Mântuitor?”
A-ntrebat băiatul, plin de minunăție,
“Este al turmei Sale de oameni Păstor,
Precum a spus cândva, Isaia-n profeție!”
“Hai să mergem tată, să ne-nchinăm Lui,
Chiar acum în noapte, cu toții degrabă,
Să aducem mulțumire Domnului
Că păcatului lumea nu-i mai e roabă!”
Citește mai multe poezii de Crăciun