Poezie – Codina

Descoperă-mă un pic mai mult, citind interviul luat de Cătălina Pană

Versuri bazate pe o poveste reală, auzită în copilărie la bunici, despre greutățile și pericolele înfruntate de oamenii din satele românești, “vizitate” de militarii ruși în timpul războiului. Pe baza acestor povestiri și a multor altora, am scris și romanul “Ghiță – Povestea unei vieți“, despre care poți afla mai mult AICI.

Era iarnă, în luna lui Gerar,
Satu-nvăluit în aspră ceață,
Lătrat de câini sparge liniștea iar,
Groaza, focul din sobă îngheață!

– Ia pruncul amu și fugi, Codină,
Te bagă chiar ca șerpii în pământ,
Să n-apuce rusul ca să vină,
Io mi-s bătrână, m-oi duce-n mormânt!

Ce blestem, maică, ce mai urgie,
Ia copila în brațe și te du,
Ia-o de-a dreptul pe-aici, prin vie,
Cu voi să fie de acum Domnu’!

Baba iese-n tindă din odaie,
Abia sprijinită într-un toiag,
Codina ia prunca din copaie,
Dă să fugă, dar se oprește-n prag!

– Nu pot maică bună a te lăsa,
În urmă, pradă la tâlhari să cazi,
Unde ești Ghiță? De-ai putea vedea,
Ce pot face-n sat, ai tăi camarazi!

Zice lumea că ne spun aliați,
Unde ești Ghiță, să vezi durerea,
Veniți toți de pe front să vă salvați
Familia, vatra și muierea!

– Fugi Codină, să scapi de rușine,
Rămâi teafără cu Mărioara,
Rusu-naintea lui Ghiță vine
Și nu ne va cânta cu vioara!

Urlet de groază brăzdează ceața,
Bătrân împușcat râzând în spate,
Didina siluită în fața
Fiicei, ce să privească nu poate…

Ușa tindei spartă de un bocanc,
Rânjete grotești când mâna ridică,
Bătrâna-n toiag împușcată-n cap,
Ceața dispare, nu-i mai e frică…

– Fugi, Codină, de-a dreptul prin vie,
Fugi, măicuță…vorbele-ncet se sting,
Numai făclia din sobă-nvie
Când bocancii trupu-i inert împing…

©️Silviu Bacuiani, 07.07.2022