Poezie – De ce plângi, femeie?

Descoperă-mă un pic mai mult, citind interviul luat de Cătălina Pană


Femeie, de ce iar te-ai ascuns
În spatele aceluiași plâns?
De ce ai lăsat iar lacrimi să lovească
Gura ce ar fi trebuit să zâmbească?

De ce femeie te ascunzi iarăși în tăcere?
De ce-ți refuzi inima care iubire cere?
De ce faci tu de timp atâta risipă
Când viața se poate trăi într-o clipă?

De ce nu te lași tu acum dansată în brațe
De iubirea care neliniștea să-ți împace?
De ce-n spate la clișee preferi să te-ascunzi,
Chiar există ce tu negi, dar nu vrei să auzi!

Nu te mai minți, femeie, nu sunt toți la fel,
Acceptă! Dintre ei toți, tu l-ai ales pe el!
Degeaba te ascunzi sau de asumare alergi,
La tine nu poate-ajunge, decât ce tu alegi!

Există bărbați care chiar știu să iubească,
Dar sunt răniți tocmai c-au ce să dăruiască!
Uneori, destinul sau poate doar din întâmplare,
Un înger chiar și în iadul din viața ta apare!

Nu-l mai răni, femeie, doar că-l simți că-i bun,
Nu-l mai alunga, nu-i mai face visul scrum!
Degeaba te ascunzi sau de asumare alergi,
La tine nu poate-ajunge, decât ce tu alegi!

14.01.2022