Poezie – Desculț prin ploaie

Poezie inspirată de amintirea unei zile ploioase și de imaginea ei venind spre mine, parcă printre picăturile acelei ploi ce încercase într-un fel să ne oprească în a ne vedea în acea zi.

Unele lucruri sunt pentru totdeauna și unele clipe nu mor niciodată.


Am alergat desculț prin ploaie,
Mi s-a părut c-afară te-am auzit,
Curgeau picăturile șiroaie,
Am alergat dar tot nu te-am găsit…

Erau doar pomii dezgoliți de frunze
Ce se tot aplecau resemnați
Și vântul ce parcă de ploaie fuge
Acolo unde norii-s adunați…

Mă găsești și pe facebook

Și în fuga lui spre nori prin ploaie
A luat și-un stol de frunze după el,
Dintr-un plop bătrân ce se îndoaie
Înaintea Toamnei ca un cavaler…

Le-am petrecut tăcut cu privirea
Prin ploaia ce plângea peste mine,
Și totu-n jurul meu parcă părea
Că mi te caută tot pe tine…

E liniște acum și nu mai plouă,
Chiar și vântul printre nori cred c-a ajuns,
Doar frunze ruginii mai continuă
Să cadă din al plopului ram de sus…

©️18.10.2021


Dacă ți-a plăcut poezia, lasă-mi un comentariu cu părerea ta. Poți afla AICI mai mult despre cele cinci volume de poezii publicate până acum.