Poezie – Desculț prin ploaie
Poezie inspirată de amintirea unei zile ploioase și de imaginea ei venind spre mine, parcă printre picăturile acelei ploi ce încercase într-un fel să ne oprească în a ne vedea în acea zi.
Unele lucruri sunt pentru totdeauna și unele clipe nu mor niciodată.
Am alergat desculț prin ploaie,
Mi s-a părut c-afară te-am auzit,
Curgeau picăturile șiroaie,
Am alergat în zadar, nu te-am găsit…
Erau doar pomii dezgoliți de frunze,
Care se tot aplecau resemnați
Și vântul ce parcă de ploaie fuge,
Acolo unde norii-s adunați…
Și în fuga lui spre nori, prin ploaie,
A luat și-un stol de frunze după el,
Dintr-un plop bătrân ce se îndoaie
Înaintea Toamnei, ca un cavaler…
Le-am petrecut tăcut cu privirea,
Prin ploaia ce plângea peste mine,
Și totu-n jurul meu parcă părea
Că mi te caută, tot pe tine…
E liniște acum și nu mai plouă,
Chiar și vântul printre nori cred c-a ajuns,
Doar frunze ruginii mai continuă,
Să cadă din al plopului ram de sus…
©️18.10.2021
Poezia se regăsește în volumul CU SUFLETUL ÎN BUZUNAR, disponibil aici