Poezie – Deșertul din suflet
Una dintre poeziile mele favorite, care face parte din volumul “Cu sufletul în buzunar“. Dacă îți plac versurile, lasă-mi un comentariu cu părerea ta.
Fluieră vântul a pustiu
Prin al inimii deșert,
Umblu haotic și nu știu
Încotro vreau să mă-ndrept…
Caut rătăcit cu privirea
O oază de speranță măcar,
Poate îmi voi afla menirea,
Poate voi crede în mine iar…
De degete mi s-au lipit
Fire de nisip și amintire,
Mi-e sete să mai fiu stropit
Cu picături ude de iubire…
Printre nisipuri vag prăbușite
Caut măcar umbra unui nor,
Fug de iluzii nedeslușite
Și de priviri arse ce mă dor…
Mi se pare că te văd venind
Printre fulgi de nisip spre mine,
Îmbrăcată în foc și râvnind
Să ard și eu la fel ca tine…
Deschid brațele ca inconștientul,
Din inerție, vrând să te cuprind,
Încerc să fug îmbrățișând deșertul,
Pe-un pat de nisip apoi să te-ntind…
În genunchi mă prăbușesc sub soare,
Împiedicat de fire de nisip,
În acest deșert de disperare,
Având în privire doar al tău chip…
Mi-e sete de-o adiere de vânt
Să îmi mângâie fruntea cu palma rece,
Sau poate îmi trebuie un descânt
Imaginea ta într-un sfârșit să plece…
Soarele nemilos încinge
Oaza înșelătoare din mintea mea,
Arzând necruțător îmi stinge
Iluzia din ochi, amintirea ta…
Comandă AICI volumul “Cu sufletul în buzunar”