Poezie – Doi poznași: Curcanul și Cocoșul
Versurile acestei poezii mi-au fost inspirate de amintirea anilor copilăriei, petrecuți la țară, când sora mea era foarte speriată de curcanul din curte, care o tot alerga mereu când o prindea, iar verișoara mea iubea la fel de mult cocoșul!
Avea Ghiță mulți nepoți
Și-i iubea la fel pe toți.
Când școala se încheia,
Se umplea cu ei curtea.
Asta se-ntâmpla-n vacanță,
Dar o spun doar de nuanță.
Curcanul tare se mai bucura,
Când nepoata în curte îi intra.
Că peste an, vezi bine matale,
Avea o viață plictisitoare!
Mai mult umbla prin bălegar
Cu Cocoșul, un alt ștrengar!
Ca să vă spun povestea toată,
Mai avea Ghiță o nepoată!
În cazul ei se bucura,
Domnul Cocoș când ajungea!
Când ele-n curte intrau, pesemne,
Cred că golanii își făceau semne,
Câte una pe loc își alegeau
Și să vezi frate ce le fugăreau!
Alelei, Doamne, bună măiculiță,
Ce fugeau nepoatele lui Ghiță!
Mai și țipau ca din gură de șarpe
Să vină cineva ca să le scape!
Degeaba țipau sau chiuiau,
Că în pace tot nu le lăsau!
Le luau prin învăluire,
Să nu aibă izbăvire!
Și apoi cei doi viteji,
N-o să-ți vină ca să crezi,
Fugeau prin curtea la țăran,
Să-i povestească la gâscan!
Pe sub coteț se întâlneau
Și mare zarvă mai făceau,
Curcanu-n pene se-nfoia
Când tot râdea și povestea!
Nici nebunul de cocoș
Nu se lăsa mai prejos,
Și râdea rău în ciocul mare
De cât le-a speriat de tare!
Nepoatele, săracele de ele,
Nu mai ieșeau în curte singurele!
Îi înjurau pe curcan și cocoș
Să îi vadă pe amândoi în borș!
Multe alte din curte gâsculițe,
De la râs au început să sughițe!
Curcile se uitau ca-n lemne,
Neștiind ce vrea să însemne!
Caprele în staul behăiau,
Dar nu știu sigur dacă râdeau!
O cloșcă-și educa puii apoi:
Să nu faceți deloc ca ăștia doi!
Numai Grivei s-a supărat
Și pe cei doi i-a cam certat:
Doar nenorocitul de lanț,
V-a izbăvit de al meu clanț!
Dacă ți-a plăcut poezia, citește AICI mai multe aventuri ale gâștelor! 😁