Poezie – Dor de copilărie
Dacă îți place poezia, lasă-mi un comentariu cu părerea ta!
Mi-e dor de când copil eram,
Aș da Doamne timpul înapoi,
Mi-e dor la țară când mergeam
Și nu știam de griji sau de nevoi!
Mi-e dor de cuptorul de pământ,
De cloșca zgârmând în țărână,
Mi-e dor de-al lui tataie cuvânt,
De acea laviță de la fântână!
Mi-e dor de mirosul prispei de lut,
De duzii ce pictau umbre pe casă,
De imaginea caprelor la păscut,
De mămăliga răsturnată pe masă!
Mi-e dor de uluci, de ulița ce curgea,
De mărul din fața casei îmi este dor,
De sunetul unui tractor venit de la șosea,
De trecerea unei berze deasupra în zbor…
Mi-e dor de nucul înalt și stufos,
De via ce se-ntindea în spatele lui,
De salcâmul care mirosea frumos,
De gustul din toamnă al mustului…
Mi-e dor de lampa cu gaz pe perete,
De porumbul copt afară pe jar,
De păpușile meșterite din știulete,
Mi-e dor de podul casei din celar…
De bordeiul din curtea mare mi-e dor,
Mi-e dor de Drumul Banului spre deal,
De cocoșul dimineața cântător,
De când mergeam la bâlci, la festival…
Mi-e dor de nopțile de iarnă în tindă,
De trosnetul lemnelor în foc,
De mirosul de plăcintă aburindă,
De pisica ce se juca c-un ghemotoc…
Mi-e dor de răcoarea dimineții din celar
Când înmuiam pâinea în lapte fiert,
Mi-e dor de traiul lor simplu, popular,
De-al greierilor în noapte concert…
Mi-e tare dor de tataie în grădină,
Printre răsaduri de roșii și ardei,
De poveștile bunicii spuse-n surdină,
Mi-e dor de cei mai frumoși ani ai mei…
Citește AICI despre cele trei volume de poezii publicate până acum.