Poezie – Facerea femeii
Dacă îți place poezia, lasă-mi un comentariu cu părerea ta.
– Voi lua din trupul tău una coastă,
Voi modela pe cineva, să iubești!
– Mulțumesc, Doamne, dar mai bine lasă,
Ești prea obosit, mergi să te odihnești!
– Nu vei mai fi singur de-acum-nainte,
Vei avea tu, cu cine, o vorbă mai schimba!
– Lasă, Doamne, îți spun eu, stai cuminte,
Căci gura a deschide, nu voi mai apuca!
– Vei avea, de-acum, cu cine totul a-mpărți,
La necaz și bucurie…
– Știu, Doamne, până când altul ne va despărți.
Lasă, nu-mi trebuie mie!
– Dar îți va fi o viață-ntreagă aproape,
Lumea toată în dar, Eu, vouă vă ofer!
– Lasă-mă, Doamne, să știu nu vreau de șarpe,
De voi duce lipsă, o să vin și-o să cer!
Și s-a retras Domnul, mâhnit în sinea lui,
De a bărbatului grea încăpățânare,
A sosit acum, iată, rândul șarpelui,
Să vină cu propunerea ispititoare…
– Adame, cât de bine grăiești, n-ai habar,
Dar nici păcatul nu cunoști tu ce gust are!
Fructul păcatului dulceag este un dar
Ce nu-l afli-n pom, ci între-ale ei picioare!
Aceasta-i adevărata, de fapt, poveste,
A căderii omului în păcat,
Tot de la femeie se trage, dar greșește
Bărbatul, care fructul a mușcat!
25.05.2022
Află AICI despre volumele mele de poezii publicate