Poezie – Ferește-mă, Doamne, de omul prost


Ferește-mă Doamne de proști,
De inculți și de idioți!
Ține-mă, te rog mult, departe,
Mai ales de prostul cu carte!

Că n-o scoți, Doamne, cu el la cap,
Se crede deștept și cultivat,
Dacă ai bun simț, îl lași și taci din gură,
Crede că s-a impus prin învățătură!

Ferește-mă, Doamne, sau dă-mi te rog tărie,
Să nu-i spun în față că nu știe să scrie,
Dar mai bine ține-mă de el departe,
Să nu îi dau dracu în cap cu o carte!

Nu vreau, Doamne, cu el să am de a face,
Că prostia vorbește-ntruna, nu tace,
Crede că e din prea multă-nțelepciune
Când spune totul despre tine la lume!

Nu știe, Doamne, când să scrie cu doi de i,
Dar știe totul despre tine și-ai tăi copii!
Dacă altul nu-i la fel ca el de studiat,
Îi râde-n față și-l numește anagramat!

24.01.2022