Poezie – În memoria iubirii

Descoperă-mă un pic mai mult, citind interviul luat de Cătălina Pană

Dacă îți place poezia, lasă-mi un comentariu cu părerea ta.


Sper că ești fericită acum,
Chiar dacă-nseamnă fără mine,
Am mers un timp pe același drum,
De ce să negăm ce-a fost bine?

Nu vreau să judec ce-a fost rău,
Nici pe tine de ceva să te acuz.
Poate ne-a fost timpul călău,
Dar nici nu încerc să caut să mă scuz.

Poate că a fost timpul nepotrivit
Ziua când ne-am cunoscut. Cine știe?
Dar chiar e păcat să uităm ce-am trăit
Din prostesc orgoliu și mândrie.

De ce cu noroi murdar să aruncăm
Peste atâtea clipe în doi adunate?
Au fost ani pe care acum încercăm
Să-i lăsăm în urmă, să mergem mai departe.

Să nu lăsăm ura să ne-ntunece mintea,
La ce folos? Ar fi o dureroasă apăsare!
Mai dă-mi o dată mâna ta să trecem puntea
De la tot ceea ce a fost frumos la acceptare!

Nu voi călca niciodată în picioare
Ceva ce odată cu adevărat am simțit,
Nu vreau să rup petalele la o floare
Ce cu drag singur, cândva în inimă am sădit!

Nu m-ai trădat niciodată și m-ai iubit,
De ce să nu recunosc? Nu are rost!
Poate de atâtea ori și eu am greșit
Și uneori poate, chiar am fost un prost!

Poate niciodată nu te voi mai striga
Prin versul meu să-mi vii în poezie,
Nici la poarta ta poate nu voi mai călca
Dar mulțumesc pentru ce-a fost să fie!

Nu îți voi cere vreodată să înțelegi
Nimic din ce a rămas neînțeles,
Uneori câștigi în viață, alteori pierzi
Chiar și poezia are-un ultim vers!

Dacă iubirea și-a spus ultimul cuvânt,
Să nu o pângărim, să o lăsăm să zboare,
Să mergem împreună la al ei mormânt
Și să îi lăsam în memorie o floare…


Citește aici despre cele șase volume de poezii publicate până acum.