Poezie – Înlănțuire trupească
Crezi că astfel de poezii sună prea îndrăzneț? Personal, consider că nu, dar dacă tu încă oscilezi, îți spun altceva: aceste poezii au o valoare intrinsecă uriașă.
Nu încerc să te conving. Spun doar că merită să le citești. Cineva spunea că sunt perfecte pentru ameliorarea stresului sau pentru înviorarea imaginației.
S-a oprit și vântul dintr-odată,
Să-ți audă gemetele plăcute,
Sfios, a-ncetat și să mai bată,
Ca nu cumva, a ți le întrerupe…
Asculta tăcut la fereastra mea,
Cât de melodios în noapte gemi,
Numai câte un oftat mai sufla,
Era gelos că în tine mă chemi…
Venise și ploaia, dar s-a oprit
Tot la fereastră, ca să privească,
Dansul pe care-n tine l-am pornit,
Înlănțuirea noastră trupească…
Și plopul cel înalt a profitat,
Să se aplece, să poată vedea,
Vântul din nou, mai prelung a oftat,
Când gemetele tale asculta…
A început ploaia atunci să curgă,
De al tău concert nocturn fermecată,
Sau poate că era la fel de udă,
De gemetele tale, excitată…
Vântul încă ofta, ploaia tot curgea,
Gemetele tale, liniștea amorțeau,
Plopul cel înalt, tot se mai apleca,
Trupurile noastre, dansul continuau…
Poezia de față va fi inclusă, probabil, într-un viitor volum 2 al “Zeiței Pasiunii”, un volum care cuprinde 75 de poezii de dragoste care portretizează pasiunea și dorința. O carte despre care se poate afirma că versurile prezente între file fac dragoste.
Sunt de acord cu faptul că lecturile contemporane pot fi derutante, pentru cititori. Este foarte greu să încerci să menții limita decenței, atunci când îți dorești să redai, într-un mod cât mai apropiat de realitate, scene pasionale.
Cu toate acestea, după cum am mai spus, am scris toate aceste poezii și pentru a demonstra că erotismul nu trebuie, neapărat, să fie vulgar. Te invit să citești, așadar, “Zeița Pasiunii – Când cuvintele fac dragoste“, pentru a avea un motiv să fii nerăbdător, așteptând apariția unui următor volum!