Poezie – Într-o toamnă
Astăzi, la muncă, am găsit o frunză de nuc. Una sub forma unei inimi, pictată de toamnă în galben, care mi-a adus aminte de o toamnă și mi-a inspirat o poezie.
Spuneam într-una dintre poeziile mele că aș vrea să transform toamna aceasta într-o frenezie. Cel puțin până acum, nu mi-am atins acest deziderat, în schimb însă am transformat fără să vreau această toamnă în poezie.
Cred că toamna aceasta mi-am dat seama că am iubit dintotdeauna acest anotimp fără să știu, fără să fiu cu adevărat conștient de acest lucru.
Ți-am oferit inima într-o toamnă,
Credeam c-o vei feri de ploi,
Dar te-ai jucat un timp cu ea tu, doamnă,
Apoi mi-ai dat-o înapoi…
Nu mai era la fel ca înainte,
Era bătută de furtuni și vânt,
Mult prea plină de visuri ruginite
Ce o acopereau ca un veșmânt…
Era doamnă, atât de înfrigurată,
Tratată așa de mult timp cu răceală,
Căci nu ai aprins pentru ea niciodată
Focul inimii tale, nici din greșeală…
Citește aici despre cele patru volume de poezii publicate până acum