Poezie – Iscariotenii

Descoperă-mă un pic mai mult, citind interviul luat de Cătălina Pană

Un „iscariotean” sau un „Iuda“ este acel cineva care pentru „câţiva arginţi“ vinde un ideal sau o persoană foarte apropiată, după ce inițial s-a arătat devotat cauzei.

Istoria de secole a țării noastre este plină de astfel de oameni și despre ei este vorba în versurile poeziei mele.

Dacă îți place poezia, lasă-mi un comentariu cu părerea ta.


Prin veacuri a avut românul mâinile murdare,
De nu mă crezi, întreabă-i pe Vlad și pe Mihai,
De pata aceea sângeroasă zisă trădare,
Ce peste secole ne-a rămas un putregai…

De nu mă crezi, pe Decebal mai întreabă
Sau pe Horea, Cloșca și Crișan în Apuseni,
Suntem urmași ai lui Iuda mai degrabă,
Ne-am vândut unii pe alții ca niște vicleni…

Mergi și la Domnul Tudor, la fel îți va spune,
Cum și el a fost trădat, dacă nu știați,
Sau cum boierimea-n biserică-l răpune,
Pe Domnul țării, Radu de la Afumați…

Am tot avut peste veac mari conducători
Care ne-au scos din ale timpurilor ierni,
Dar am avut mereu printre noi trădători,
Am fost un mare neam de iscarioteni…


Citește aici despre cele șase volume de poezii publicate până acum.