Poezie – Iscariotenii
Un „iscariotean” sau un „Iuda“ este acel cineva care pentru „câţiva arginţi“ vinde un ideal sau o persoană foarte apropiată, după ce inițial s-a arătat devotat cauzei.
Istoria de secole a țării noastre este plină de astfel de oameni și despre ei este vorba în versurile poeziei mele.
Dacă îți place poezia, lasă-mi un comentariu cu părerea ta.
Prin veacuri a avut românul mâinile murdare,
De nu mă crezi, întreabă-i pe Vlad și pe Mihai,
De pata aceea sângeroasă zisă trădare,
Ce peste secole ne-a rămas un putregai…
De nu mă crezi, pe Decebal mai întreabă
Sau pe Horea, Cloșca și Crișan în Apuseni,
Suntem urmași ai lui Iuda mai degrabă,
Ne-am vândut unii pe alții ca niște vicleni…
Mergi și la Domnul Tudor, la fel îți va spune,
Cum și el a fost trădat, dacă nu știați,
Sau cum boierimea-n biserică-l răpune,
Pe Domnul țării, Radu de la Afumați…
Am tot avut peste veac mari conducători
Care ne-au scos din ale timpurilor ierni,
Dar am avut mereu printre noi trădători,
Am fost un mare neam de iscarioteni…
Citește aici despre cele șase volume de poezii publicate până acum.