Poezie – Iubire de octombrie

Luna Octombrie a toamnei este vinovată pentru apariția volumului de poezii “De vorbă cu fata din vis“, pentru că ea mi-a adus acum câțiva ani iluzia fetei din vis.

Era final de octombrie când am început să cred pentru ultima dată că aceasta chiar poate exista. Nu a existat și nu există, a fost doar o amăgire adusă de un vânt al toamnei și împrăștiată prin mintea și sufletul meu.

Toamna însă, prin a ei târzie lună octombrie, a reușit să îmi amintească cât și cum pot eu iubi.

A rămas în urmă nostalgia și un număr de poezii pe care pe atunci, pe când îmi trăiam nebunia, i le scriam ei, ca un fel de scrisori de dragoste. Ulterior, le-am strâns pe toate și le-am ascuns sub copertele unei cărți, “De vorbă cu fata din vis“, carte care conține astfel trăirile și sentimentele unui bărbat îndrăgostit.

Poezia de față, “Iubire de octombrie“, este așadar una dintre cele aproape 100 de poezii care fac parte din acest volum, a cărui poveste din spate o poți citi AICI.

= IUBIRE DE OCTOMBRIE =

Poza ei e încă pe fundal,
Amintindu-mi ce am iubit odată,
Dar acum a plecat, totu-i banal,
Ca și cum nu a fost niciodată…

Păstrez doar ceea ce mi-a rămas,
O inimă plină de amintiri
Și o iubire ce o strig fără glas,
Să-mi ridice ceața din priviri…

Mă găsești și pe facebook

O iubire de octombrie ce cândva
Mi-a picurat în suflet apă vie
Și mi-a lăsat în urmă nostalgia
Unei zile de toamnă târzie…

Și niciodată nu voi ști de ce
A apărut așa târziu în calea mea,
De ce-a venit, doar ca să plece,
Să schimbe toamna-n iarna grea…

Mă găsești și pe instagram

O iubire de octombrie ce mi-a rămas
În suflet, în gânduri și-n simțiri,
Sunt fraierul ce în urmă-i las
O inimă plină de amintiri….