Poezie – Lângă cuptor
Te aștept mândro lângă cuptor,
Să-ți dau o parte din al meu dor,
Că-i prea mult parcă și m-a istovit,
Să-l port doar eu pe tot, nu e cinstit!
Că nu mai sunt eu de nimic în stare,
Mă usuc de dor zilnic pe picioare,
Vino să mă ușurezi tu oleacă,
Poate oboseala atunci îmi pleacă!
Îți dau din dorul meu mică parte,
La schimb pe sărutările toate!
Îți mai dau și-o îmbrățișare
Ca să mă scap de tot din boale!
Te-oi duce apoi sub cel salcâm,
Să mă odihnesc la al tău sân,
De mireasma ta îmbălsămat,
Să nici nu mă mai fi deșteptat!
Și când luna mândro o străluci,
Te-oi duce în șură și te-oi iubi,
Ca acolo eu, printre flori de fân,
Toate dorurile să pot să-ți spun!
21.01.2022