Poezie – Măriuca

Descoperă-mă un pic mai mult, citind interviul luat de Cătălina Pană

Dacă îți place poezia, lasă-mi un comentariu cu părerea ta.


Un glonte șuieră precum vântul
Și îl lovește în inimă drept,
Căzând din nuc atinge pământul
Pentru ultima dată cu-al său piept.

Un val fierbinte de sânge-i curge
Impregnându-se în același pământ,
Chiar lângă fetița care plânge
Impresionată de-acest legământ.

A mai apucat să strângă-n mână
Cu o ultimă de cuget sforțare,
Un pumn din această grea țărână
A pământului pentru care moare.

Ecoul morții de vânt este purtat
Din vuietul frontului din apropiere,
Țara mai are nevoie de-un soldat,
Libertatea încă un martir mai cere.

De la baza nucului înalt și stufos
Se ridică copila, of, dragă Măriucă,
Văzduhul e cuprins de-un fum înecăcios
Când printre ramurile cele groase se urcă.

“Îmi doresc a face și eu ceva”,
Telefonistului de jos îi strigă,
“Pentru acest pământ și țara mea!”,
Reușind printre ramuri să se-nfigă.

Privea prin binoclu, spre front, în zare,
Fără să știe că scrie o epopee,
Până când a văzut mireasa care
Zâmbindu-i, îi făcea cu mâna din tranșee…

Un glonte șuieră precum vântul
Și o lovește în inimă drept,
Căzând din nuc atinge pământul
Pentru ultima dată cu-al ei piept.


Citește aici despre cele șase volume de poezii publicate până acum.