Poezie – Masacrul lui Irod
Dacă îți place poezia, lasă-mi un comentariu cu părerea ta.
Pământul s-a cutremurat
Sub ale cailor nechezând copite,
Când în Betleem au intrat
Oștenii pe cărările prăfuite…
Vuiet de jale brusc s-a auzit,
Plângere și multă tânguire,
Sub tăișul sabiei au pierit
Prunci și mame! Ce nenorocire!
Glasuri de mame fugind disperate
La tăcere pe loc erau reduse,
Irod le trimitea sânge și moarte,
Cu pruncii în brațe cădeau răpuse…
Ecoul groazei de vânt era purtat,
La fiecare ușă moartea tot bătea,
Valuri de sânge curs nevinovat,
Un țipăt mai puțin, când sabia cădea…
Un strigăt în Rama se auzi,
Cât plânset după urgia toată!
Rahela își plânge ai ei copii
Și nu vrea să fie mângâiată!
Citește mai multe poezii de Crăciun