Poezie – Moartea lui Vlad Țepeș

Descoperă-mă un pic mai mult, citind interviul luat de Cătălina Pană

Am scris aceste versuri cu ocazia împlinirii recent a 545 de ani de la moartea domnitorului Vlad Țepeș, pe 18 decembrie 1476.

Dacă ți-a plăcut poezia, lasă-mi un comentariu cu părerea ta.


Pe dealurile împrăștiate ce străjuiau
Al Bucureștilor de la Dunăre drum întins,
Focurile de tabără mocnit ardeau
Când Domnul țării Țepeș, era în gânduri prins!

Își trimisese iarăși oastea Mahomed sultanul
După noi sărăcia din nou să o mai jupoaie,
Dar Domnul știa că nu întotdeauna dușmanul
E din haita lupului, ci chiar din turmă o oaie!

Privea-ncruntat în vale pe al luptei câmp
Cum valahii lui pe turci îi măcelăreau,
Iar plătea țara un preț de sânge prea scump,
Izbânda era a lor, dușmanii fugeau!

Un grup de boieri de Domn s-a apropiat
Părând a voi veste nouă să-i aducă,
Despre cum turcii din luptă nu au scăpat,
Cum ai lui viteji, i-au pus atunci pe fugă!

Pe dealurile împrăștiate ce străjuiau
Al Bucureștilor de la Dunăre drum întins,
Focurile de tabără mocnit ardeau,
Când Țepeș Vodă printr-o trădare a fost ucis!


Citește aici mai multe balade!