Poezie – Moș Zaharia

Dacă îți place poezia, lasă-mi un comentariu cu părerea ta!


La Alba Iulia e sărbătoare,
Flutură steaguri tricolore,
Astăzi s-a născut România Mare,
Se prind feciorii ei în hore!

E cerul plin de atâta veselie,
Sunt munteni, sunt moldoveni și ardeleni,
Cu toții în a lui Mihai Românie,
Viteazul răpus la Turda de vicleni!

Numai un moșneag trist stă mai retras
Cu privirea-n pământ și cușma-n mână,
Își șterge lacrima de pe obraz
Cu dosul palmei și vorbe îngână…

Grăiește vorbe nedeslușite
În timp ce cușma în pumni o strânge,
Simte parcă-n piept multe cuțite,
Se-apleacă pe vine și începe-a plânge…

“Ce-i cu tine bade, spune, ce te doare?
Cum îți zice și de unde ești mata’?”
“Ion Zaharia mă strigă, din Răzoare,
Plâng taică, că n-a putut veni și ea!”

“De cine grăiești bade, spui de baba ta?
Las’ că-i spui diseară, în horă te prinde!”
“N-a putut veni taică, Măriuca mea,
Copilița mea, ce sub pământ se-ntinde!

A căzut tăicuță, așa-i fu menirea,
Împușcată în piept printre crengi de nuc,
Ca noi să putem serba astăzi Unirea,
A rămas ea-ngropată, în acel sătuc!”

©️Silviu Bacuiani, 01.12.21

Volumele de poezii, publicate până acum, sunt disponibile AICI