Poezie – Movila lui Mihai
Aceste versuri mi-au fost inspirate de apropierea zilei de 1 Decembrie, Ziua Națională a României.
Înaintea intrării triumfale în Alba Iulia și înfăptuirii primei uniri a românilor din cele trei principate, drumul lui Mihai Viteazul a trecut și prin Șelimbăr, unde a avut loc ultima mare bătălie înainte de împlinirea acestui măreț act.
În urma acestei bătălii sângeroase, ambele tabere combatante au avut mari pierderi de vieții omenești, locuitorii Sibiului strângând după încheierea luptelor toți morții și așezându-i într-o groapă comună, loc cunoscut până în ziua de astăzi drept “Movila lui Mihai”.
Dacă îți place poezia, lasă-mi un comentariu cu părerea ta.
La Șelimbăr tunurile au tăcut,
E liniște acum pe a luptei câmpie
Prea mulți oameni în țărână au căzut
Înroșind cu sânge a Ardealului glie…
Viteazul Mihai în cort își strânge
Căpitanii la un ultim sfat,
Privește spre câmp și-un ochi îi plânge,
Prea mult, prea mult sânge s-a vărsat…
A dat atunci o poruncă dreaptă
Ca acolo chiar, pe-al luptei câmp,
O groapă mare a fi săpată
Și cei căzuți îngropați sub stâlp…
Și s-a făcut atunci așa, întocmai,
Și osemintele lor și azi odihnesc
În acel loc, în Movila lui Mihai
Și de acele zile încă ne-amintesc…
A purces Viteazul, încă mai departe,
Înspre Alba, spre a își împlini menirea,
Pătrunde-n cetate, adulat de gloate,
Pentru prima dată, s-a-nfăptuit Unirea!
Citește aici despre cele șase volume de poezii publicate până acum.