Poezie – Noaptea minții

Descoperă-mă un pic mai mult, citind interviul luat de Cătălina Pană

Nu am prea mai scris pe blog în ultima perioadă de timp, întrucât inspirației i-au luat locul alte gânduri. Revin însă acum cu o nouă poezie, scrisă chiar în această seară, “Noaptea minții”.

Dacă îți place, nu uita să îmi lași un comentariu cu părerea ta.

M-am rătăcit în noaptea minții
Oamenilor din jurul meu,
Am obosit să supăr sfinții
Care mă critică mereu…

Sunt de păcate atât de plin
Într-o turmă de neprihăniți,
Ce au pe cap ramuri de măslin,
Cu-nțelepciune blagosloviți…

Port crucea minții mult prea puține
Printr-o cetate plină de-nțelepți,
Pe cap cununa de mărăcine,
Să nu fiu confundat cu cei deștepți…

Îmi amintesc vag ce mult a durut
Obrazul drept în acea seară,
Când am primit al lui Iuda sărut,
Dar nu mai știu a câta oară…

Îmi trec mâna peste chipul asudat,
Încerc să șterg broboanele durerii,
Care îmi tot țin sufletul apăsat
Și îmi șterg iluzia învierii…

Cu degetu-n mulțime arătat
De atât de mulți cărturari,
Din fața lui Pilat m-am ridicat
Și am ieșit printre măgari…

Printre înțelepți rătăcit,
Farisei și saduchei,
În fiece zi răstignit,
Că nu sunt așa ca ei…

Citește aici mai mult despre cele cinci volume de poezii publicate până acum