Poezie – Noaptea nunții

Descoperă-mă un pic mai mult, citind interviul luat de Cătălina Pană

Poezia se regăsește în volumul “Viața Satului: Oameni și dobitoace. Povești nespuse“, care poate fi comandat AICI


S-a-mbătat în noaptea nunții,
Ion din cauza țuicii,
Că era din cea de prună
Care mințile-ți adună!

În pat cu Măria când ajunse,
Aceasta începu a plânge:
– Ioane, fir-ai să fii al dracu,
De nu faci nimica, chem pe altu’!

Vreun nuntaș sau un lăutar,
Poate pe popa din sat chiar!
Și mi-o zâs el, să știi, taica săracu’,
Că de nimic nu ești bun, fir-ai al dracu!

Păi de nu ești sămânță bună
Nici de-a mesteca în smântână,
Ce să fac, nu mai am ce face,
Plec la mama, lasă-mă-n pace!

Plec acum să-mi caut altul
Chiar de m-o vorbi tot satul,
Tulai Doamne, ce rușine,
A căzut pe cap la mine!

– Terminași muiere, sau mai ai?
Tulai Doamne, ce femeie-mi dai!
Da’ cine-o zâs că n-oi mesteca
Cu drag smântâna din oala ta?

Ce-are a face beutura
Cu oala ta sau cu smântâna?
Tulai Doamne, cât ai mai trăncănit
Și pruna din țuică a putrezit!

Țuica mie mi-o dat tărie,
De-aia care îți place ție
Tot la fel de mult, mi se pare,
Pe cât să ai și gura mare!

22.01.2022