Nu știu alții cum sunt – Poezie

Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la ea, la zâmbetul ei ce îi creionează semiluni în obraji, la ochii aceia mari și atât de căprui, la vocea ei ce îmi gâdila urechile într-un mod atât de plăcut, la primele mesaje în care îmi spunea ce simte pentru mine, la feminitatea pe care o emana din toată ființa ei, la tot ceea ce m-a făcut să simt, parcă îmi vine și acum să îl fugăresc pe drăcușorul ăla mic de Cupidon, să îl prind și să îi rup arcul pe spinare!Fragment din volumul 'De vorbă cu fata din vis'

Pe baza acestui scurt fragment din volumul de poezii “De vorbă cu fata din vis“, poezii inspirate din tot ceea ce eu am simțit și trăit datorită unei femei, am mai compus în această seară încă una.

= Nu știu alții cum sunt =

Nu știu alții cum sunt,
Dar eu, când mă gândesc la ea,
Vă spun sincer, pe cuvânt,
Parcă, parcă, l-aș alerga…

La zâmbetul ei când mă gândesc,
Ce în obraji semiluni îi desenează,
Îmi vine iar să-l fugăresc,
Să-l prind, să i-o dau pe coajă…

Sau când vocea ei îmi amintesc,
Ce-mi gâdila urechile plăcut,
Tot la el atunci mă gândesc,
Să nu scape nebătut…

Când în vis ai ei ochi îmi apar,
Atât de mari și de căprui,
Mi-aduc aminte de el iar,
Fir-ar el al dracului!

L-aș alerga până l-aș prinde,
Pe Cupidon, acest drac mare,
Și n-ar fi loc de vreun “depinde”,
I-aș rupe arcul pe spinare!

Citește AICI cum și când mi-a dat Cupidon cu arcul în cap!

COMANDĂ CARTEA AICI!

©️Silviu Bacuiani