Nu știu alții cum sunt – Poezie

Descoperă-mă un pic mai mult, citind interviul luat de Cătălina Pană

Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la ea, la zâmbetul ei ce îi creionează semiluni în obraji, la ochii aceia mari și atât de căprui, la vocea ei ce îmi gâdila urechile într-un mod atât de plăcut, la primele mesaje în care îmi spunea ce simte pentru mine, la feminitatea pe care o emana din toată ființa ei, la tot ceea ce m-a făcut să simt, parcă îmi vine și acum să îl fugăresc pe drăcușorul ăla mic de Cupidon, să îl prind și să îi rup arcul pe spinare!Fragment din volumul 'De vorbă cu fata din vis'

= Nu știu alții cum sunt =

Nu știu alții cum sunt,
Dar eu, când mă gândesc la ea,
Sincer spun, pe cuvânt,
Parcă, parcă, l-aș alerga…

La zâmbetul ei când mă gândesc,
Ce în obraji semiluni îi desenează,
Îmi vine iar să îl fugăresc,
Să pun mâna pe el, să i-o dau pe coajă…

Sau când vocea ei îmi amintesc,
Ce îmi gâdila urechile plăcut,
Tot la el și atunci mă gândesc,
Să nu cumva să îmi scape nebătut…

Când în vis ai ei ochi îmi apar,
Atât de mari și căprui,
Îmi aduc aminte de el iar,
Fir-ar el al dracului!

L-aș alerga până ce l-aș prinde,
Pe Cupidon, acest drac mare,
Și n-ar fi loc de vreun “depinde”,
I-aș rupe arcul pe spinare!

Citește AICI cum și când mi-a dat Cupidon cu arcul în cap!