Poezie – Parfum de feminitate
Te-am văzut pășind în a nopții lumină
Cu părul mângâiat de un prea gelos vânt,
Nu înțeleg pentru care oare vină
Îmi are sufletul nevoie de-un descânt…
Părul unduit în valuri pe umerii-ți goi
Strălucea atât de negru-n ciuda lunii,
Nu înțeleg de ce privind parcă înapoi
Mi se părea că trăiesc sfârșitul lumii…
Sufocat în parfum de feminitate,
Am înghețat când ți-am întâlnit privirea,
Nu înțeleg pentru care oare fapte
Îmi tremură parcă și acum simțirea…
M-am rătăcit apoi printre ai tăi pași
Ce pluteau dar îmi atingeau dorința,
Nu înțeleg de ce Doamne nu îmi lași
Liniștea iar să-mi inunde ființa…
15.01.2022