Poezie – Praf de dor
M-am prăbușit tăcut în al dorului colb,
Ridic mâna, tot sperând să mă prinzi,
Lacrimile disperării singur îmi sorb,
De ce? De ce nu poți să mă atingi?
Și totuși te văd… Rămâi, nu te îndepărta,
Întoarce-ți măcar privirea spre mine!
Unde te duci? Pradă prafului nu mă lăsa,
Mi-e sete…mi-e dor…ia-mă te rog cu tine…
Fire de praf de dor pe chip simt,
Te pierzi iără-n pulbere de amintire,
Chiar te-am văzut sau iarăși mă mint,
E totul praf…sau a dorului smintire…
14.decembrie.2021