Poezie – Rătăcit
M-am rătăcit pe-ale sufletului poteci,
Pășesc pierdut prin colb de amintire,
Salvează-mă dacă pe lângă mine treci,
Oferă-mi inimii o amăgire…
Aprinde-mă tu din nou, poate mai pot,
Să mai ard din dragoste încă o dată,
Înainte să mă sting apoi de tot
În lacrima-n care inima-mi înoată…
Privește luna de pe lac și te rog ascultă,
Vocea interioară care te cheamă-napoi,
Distanța poate tace, dar inima nu-i mută,
Îți vorbește în nopțile târzii despre noi doi…
Sau de amintiri, te rog, mă dezleagă,
Mă lasă liber de ele să pășesc,
Nu este nimeni să mă înțeleagă,
Să știe cât de mult mă tot chinuiesc…
20.03.2022