Poezie – Răzbunare pe Cupidon

Descoperă-mă un pic mai mult, citind interviul luat de Cătălina Pană


Vreau să pun un plan la cale
Și-am nevoie de-ajutoare!
Vreau pe Cupidon să-ncerc să îl prind
Și săgeata-n inimă să-i înfig!

Sigur, m-am gândit și eu la fel ca tine,
Dar crede-mă că-n inimă e mai bine!
Vreau să simtă al dracului pigmeu
Exact ce a simțit sufletul meu!

În pace să mă lase cât l-am mai rugat,
El nu și nu, tot mi-a dat cu arcul în cap!
Și de-atunci să vezi frate ce mai veselie,
Prin ce am trecut eu, de capul lui să fie!

Că-n fiecare zi, nu doar uneori,
Mă trezeam și umblam cu capul în nori!
Da’ stai să vezi de ce femeie m-a îndrăgostit,
De una care mi-a luat inima și-a fugit!

Cât am plâns și câte petiții i-am făcut
Să mi-o dea înapoi și deloc nu a vrut!
Of Doamne! Nu știu pentru care păcate
Mi-a fost dat să iubesc mult o răutate!

Ca răzbunare acum, să simtă durere,
Vreau să-l îndrăgostesc de aceeași femeie!
Îi va zâmbi ea de două ori, trei sau patru
Și să vezi ce îl va lua și pe el dracu!

Și când va visa la ochii ei pe-un norișor,
Îi va fura tolba și-l va lăsa-n fundul gol!
Cu săgețile nemaiavând ce face,
Și le va băga singur unde nu-i place!

Să vadă acum și el ce-nseamnă,
Ce mi-a făcut mie într-o toamnă!
Care m-ajutați, câți sunt pe-aici,
Să vrea să îmi devină complici?