Poezie – Recunosc
Dacă îți place poezia, lasă-mi un comentariu cu părerea ta.
Că m-ai iubit îți recunosc,
A trecut totul dar a fost.
Tu ai fost o parte din viața mea
Pe care recunosc, n-o voi uita.
Atâtea amintiri care ne-au legat
Cu un nod atât de greu de dezlegat.
Recunosc, nu sunt atât de tare
Pe cât mă lăudam eu, se pare…
Știu, au fost multe nopți în care-ai plâns
Dar și când la mine-n brațe ai râs!
Recunosc, au fost zile-n care-am greșit
Că n-am fost acolo. Dar tot te-am iubit.
Îți pot spune fără ezitare, sigur,
Că nu aș fi trecut prin destule singur.
Recunosc, mi-ai fost mereu aproape atunci,
Ai fost acolo, de mână să mă conduci.
Nu am uitat și nu o voi face, să știi,
Când ne purtam amândoi ca niște copii.
Recunosc, ceea ce noi doi am avut
Este păcat că a rămas doar trecut.
Îmi este uneori dor. Recunosc,
Poate că uneori am fost un prost.
Privesc însă în urmă cu sufletu-mpăcat,
A fost atât de frumos…chiar de s-a încheiat.
Zâmbesc rătăcit, cuprins de nostalgie,
Am scris amândoi un basm de poezie.
S-a terminat, recunosc, rimele s-au dus
Și basmul nostru s-a pierdut într-un apus.
Recunosc. Am renunțat amândoi ușor,
Iar eu nu credeam că-mi va fi atât de dor.
Știu că m-ai iubit, niciodată nu am negat,
Dar acum nu mai sunt sigur că nu m-ai uitat.
Aș da uneori timpul înapoi, recunosc.
Aș retrăi măcar frânturi din tot ce-a fost.
Apropo, vrei să îți recunosc acum ceva?
Recunosc, tu ai fost marea iubire a mea!
Citește aici despre cele șase volume de poezii publicate până acum.